UNIŢI PRIN CREDINŢA STRĂBUNĂ

Se ştie că una din cele mai vechi comunităţi din Canada este cea a emigranţilor din Boian, stabilită lângă Edmonton şi atestată încă din anul 1898. Odată cu cele trebuincioase trupului, conaţionalii noştri au dus cu ei peste ocean şi averea necesară sufletului: credinţa, obiceiurile, datinile strămoşeşti, precum şi numele baştinei. Nouă, oamenilor contemporani, ni se pare o poveste viaţa pionierilor, care au defrişat păduri şi şi-au întemeiat acolo gospodării, devenind oameni de frunte în statul lor adoptiv. E prea puţin să spunem că nu le-a fost uşor. Au întâmpinat greutăţi de nedescris. Dar cu credinţa în Dumnezeu au biruit toate dificultăţile şi necazurile.

Mai greu decât toate le-a fost să-şi înfrângă dorul de baştină. Cu acest dor sfâşietor au şi adormit pe veci în pământul canadian, lăsând poruncă urmaşilor să nu uite de unde le-au venit părinţii, moşii şi strămoşii. Acolo, peste marele ocean, boincenii au înălţat o biserică identică cu cea din satul nostru, astfel alinându-şi dorul de baştină.

Două biserici cu hramul Adormirii Maicii Domnului, departe una de alta, dar unite prin credinţa strămoşească – sfântul locaş din Boianul bucovinean şi cel din Boian, Willendon, Alberta, Canada… Boincenii de acolo, asemenea celor rămaşi pe pământul străbun, nu puteau trăi fără locaş de închinăciune, fiindcă rugăciunea ne dă totdeauna tărie sufletească. Sfântul Ioan Gură de aur s-a exprimat că „nimic nu e mai puternic decât rugăciunea şi nimic nu i se poate asemăna”. Deşi se aflau la distanţe considerabile, enoriaşii acestor două biserici, pe parcursul anilor, au întreţinut legături în măsura posibilităţilor. Dragostea boincenilor din Canada faţă de meleagurile natale a fost transmisă urmaşilor, iar copiii lor au trimis un frumos album pentru credincioşii din Boianul Bucovinei. Cu acest prilej, în biserica noastră ÎPS Arhiepiscopul şi Mitropolitul Nectarie, la 8 decembrie 1929, a oficiat sfânta liturghie şi a înmânat albumul din Boian Marea-Alberta. Nu se ştie nici până astăzi unde a dispărut acel album. Posibil să fi fost ars pe rug de sovietici… Câte documente preţioase despre satul nostru s-au pierdut în vârtejul războaielor!

Ca răspuns, din Boianul nostru, în anul 1930, a fost trimis în Boianul canadian un album similar, care, din fericire, s-a păstrat acolo. În paginile lui putem găsi şi binecuvântarea Mitropolitului Nectarie, pe care o redau în continuare integral: „Nectarie, din mila lui Dumnezeu Arhiepiscop şi Mitropolit al Bucovinei. Ne-am bucurat mult, auzind că părinţii voştri şi-au făcut o biserică ortodoxă română în ţările cele depărtate, pentru mângâierea lor. Vă dau sfatul să ţineţi credinţa părinţilor, moşilor şi strămoşilor voştri… Bine aţi făcut că aţi ales acum un preot ortodox român, pe care îl invit să cultive bine sentimentul ortodox şi naţional al credincioşilor ca să nu se piardă nici un suflet. Şi învăţătorii să facă acest lucru, semănând sămânţa credinţei şi cu toţi credincioşii să se întreacă şi să susţină legăturile cu biserica şi ţara mamă. Binecuvântarea Noastră Arhierească o trimitem la toată suflarea din Boian, America.

Cu toată dragostea, al Vostru Mitropolit (semnătura). Dat în reşedinţa Noastră, Cernăuţi, 1 ianuarie 1930”.

Astfel, legăturile au continuat peste timp. Albumul a fost înnoit, şi o delegaţie a Societăţii Românilor Canadieni din Alberta a vizitat biserica noastră în anul 2005, membrii ei au asistat la sfânta slujbă şi ne-au înmânat o copie a albumului, trimis în Canada din Boianul Bucovinei. Pe copertă e scris: „Copii români din Boianul Bucovinei fraţilor şi surorilor din Boianul Marea-Alberta”. Ce păcat că albumul trimis de ei nu s-a păstrat, dar a rămas numai pe fotografie!

Copia trimisă de românii noştri înstrăinaţi de satul natal mă duce cu gândul la frumoasa educaţie ce o primea cândva generaţia în creştere. Din păcate, în zilele noastre în şcoli nu se atrage atenţia cuvenită la datini şi tradiţii, la păstrarea limbii materne. Mai degrabă elevii sunt obligaţi să înveţe istoria şi obiceiurile cazacilor. Câtă dreptate avea părintele Nectarie, amintind despre rolul învăţătorilor la educaţia tinerei generaţii!

Mulţi boinceni şi-au vizitat rudele din Canada, şi acestea au fost la noi, când li s-a permis să se întâlnească. De exemplu, din satul nostru, soţii Ştefan şi Silvia Bzovi au avut fericirea, în anul 1990, să asiste la slujba de Crăciun în Biserica de la Boian, Alberta. Au umblat şi cu colinda pe la românii de acolo. În anul 2011, dr Vasile Şoimaru din Chişinău ne-a adus un CD, cu filmul „Un emigrant”. Astfel, încet-încet, an după an se ţese istoria acestor două biserici româneşti ale boincenilor. Nu pot să nu-l amintesc pe Florin Dârda, fostul elev al profesorului de română Vasile Bizovi. Absolvent al facultăţii de istorie, Florin a adunat multe materiale despre satul nostru şi cel din Canada, postându-le pe Internet. Şi pe cei doi copii ai săi el îi educă în spiritul evlaviei, dragostei de limbă şi neam, dovedindu-se a fi un urmaş destoinic al profesorului său.

Un eveniment deosebit a avut loc în viaţa enoriaşilor Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Boianul nostru bucovinean la 26 mai a.c. În această duminică sfânta liturghie a fost oficiată de parohul nostru Vasile Nicoriuc şi protoiereul Mircea Panciuc din Boianul canadian. Oficiată în frumoasa limbă română, ceremonia religioasă a fost înălţătoare. După ce a împărtăşit copiii şi i-a miruit pe credincioşi, oaspetele a prezentat delegaţia cu care a sosit şi a ţinut o emoţionantă cuvântare. Ne-a adus şi daruri scumpe de la românii de peste ocean – o Evanghelie ferecată în metal aurit şi două potire pentru împărtăşanie. Pe Evanghelie e scris: „Cu ocazia vizitei Părintelui Protopop Mircea Panciuc şi a delegaţiei din Canada – preoteasa Elena Panciuc, dr. Ioan Slănină, Mircea Panciuc-jun., Cora Panciuc, Sebastian Panciuc. S-a oferit această Sfântă Evanghelie de membrii bisericii Adormirea Maicii Domnului din Boian Willindon, Alberta, Canada

Credincioşilor Parohiei Adormirea Maicii Domnului din comuna Boian-Bucovina.

Hristos a înviat!

26 mai 2013 Protoiereul preot

Mircea Panciuc”

N-au rămas mai prejos nici enoriaşii din Boianul nostru, care le-au dăruit oaspeţilor podoabe pentru biserica din Boianul canadian. A fost cu adevărat o duminică a înălţării. Se cuvine să precizez că protoiereul Mircea Panciuc este originar din Tereblecea. El slujeşte de mai mulţi ani în biserica de peste ocean. După cum ne-a mărturisit, visa de mult timp să viziteze Bucovina şi Boianul. Dumnezeu l-a ajutat anul acesta să-şi împlinească dorinţa, având fericirea să treacă şi prin satul natal, să se plimbe pe străzile Cernăuţiului, bucuria cea mai mare aducându-i oficierea serviciului divin în Biserica lui Ioan Neculce.

Vizitând muzeul bisericii noastre, distinsul oaspete a lăsat scris în cartea de onoare: „Am rămas impresionat de credinţa şi căldura oamenilor. Dumnezeu să vă binecuvânteze”. Această întâlnire de suflet m-a lăsat cu impresia că nu e cu adevărat patriot decât omul virtuos, care simte şi-şi iubeşte îndatoririle, străduindu-se să le îndeplinească. Oamenii înzestraţi cu virtuţi sunt respectaţi de toată lumea. Aşa este preotul nostru, Vasile Nicoriuc, astfel i-am cunoscut şi pe oaspeţii din Canada. Merită cuvinte de mulţumire membrii corului bisericesc, precum şi toţi enoriaşii, pentru vrednicia lor şi îndeplinirea poruncilor strămoşilor. Să ne rugăm pururi la Dumnezeu, să nu ostenim a împlini pe deasupra „toate câte sunt adevărate, câte sunt curate, câte sunt de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute şi orice laudă” (Filipeni 4, 8). În felul acesta vom agonisi sporuri de trăire creştinească spre fericirea pământească şi mântuirea veşnică.

Eleonora BIZOVI, s. Boian, raionul Noua Suliţă

În imagini: secvenţă de la slujba ţinută la 26 mai a.c. de preoţii Vasile Nicoriuc şi Mircea Panciuc în Biserica Adormirea Maicii Domnului din Boian-Bucovina

Foto de Florin Dârda