MINISTRUL UCRAINEAN AL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI A VENIT LA CERNĂUȚI SĂ FACĂ TÂRG CU ROMÂNII

Se știe de când lumea că acolo unde-i lege nu-i tocmeală. Însă Ministrul învățământului al Ucrainei, Lilia Grinevici, se vede are altă părere. La 20 octombrie a făcut o vizită la Cernăuți pentru a explica mai pe îndelete noua lege a învățământului și a-i convinge, pe cei care  încă n-au înțeles, despre beneficiile ei. De fapt, scopul principal al vizetei înaltului demnitar a fost să-i lumineze pe românii care se țin de limba lor, să le demonstreze că n-au dreptate, că n-au înțeles corect scandalosul art. 7 al legii. Pentru aceasta mai întâi a fost convocată o masă rotundă în ”sala verde” a Universității Naționale ”Y. Fedkovyci”, cu participarea primelor persoane din conducerea regiunii, O. Fysciuk, șeful ARS, și I. Muntean, președintele Consiliului Regional, șefei Departamentului regional Învățământ și Știință, O. Paliiciuk, șefi ai secțiilor raionale de învățământ, directori ai școlilor cu limba română de predare.  Comunitatea românească a fost prezentată de Aurica Bojescu, președintele Centrului Bucovinean Independent de Cercetări Actuale, Vasile Tărâțeanu, Membru de onoare al Academiei Române, președintele Centrului Cultural Român ”Eudoxiu Hurmuzachi”, Ilie T. Zegrea, președintele Societății Scriitorilor Români din Cernăuți, Nicolae Șapcă, vicepreședinte al Societății ”Mihai Eminescu”.  

Această ”masă rotundă” s-a dovedit a fi colțuroasă pentru reprezentanții românilor care nu-și pot permite ca limba să fie un obiect de târguială. Or, cam asta au încercat să întreprindă superiorii din învățământ, depunând eforturi să ne convingă ce beneficii ne aduce acest blestemat art. 7. Ascultându-i aveam impresia că le iese sfinți din gură și le cresc aripi de înger. Șefa învățământului din regiune a făcut o introducere lirică despre importanța graiului matern pentru fiecare națiune, doamna ministru ne-a mărturisit cât de mult prețuiește diversitatea culturală și lingvistică din Ucraina și regiunea noastră în special. Atât doar că există o mare problemă. Copiii românilor, explicit părinții, bunicii lor, nu vorbesc bine (sau deloc) limba ucraineană. Plus la aceasta, sunt mai prost cotați la evaluările externe de stat, din care cauză minoritatea românească, cică, are cei mai puțini studenți în instituțiile de învățământ superior din Ucraina. Așadar, din gura ministrului am auzit argumentele deja cunoscute și pe larg mediatizate: elevii din școlile cu limba română de predare înregistrează cele mai proaste rezultate la testarea de stat la limba ucraineană, istoria Ucrainei și chiar la matematică. Într-un cuvânt, copiii noștri sunt mai proști decât semenii lor ucraineni din cauză că nu învață în școală toate obiectele în limba ucraineană. Acest lucru a fost confirmat și de funcționarul ministerului, Ruslan Gurak, de la inspecția de stat, exemplificând cu date concrete din raionul Herța, unde a fost în control. Referitor la Herța, R. Gurak a obiectat că mulți părinți care doresc pentru copiii lor instruirea în limba ucraineană n-au această posibilitate la locul de trai. În cuvântul de răspuns, șeful secției raionale de învățământ, Octavian Magas a accentuat că raionul Herța nu e o țară aparte, că se acordă atenția cuvenită limbii de stat, că deja multe obiecte se predau în limba ucraineană și cei care vor să-și continue studiile în așezămintele de învățământ superior din Ucraina nu întâmpină dificultăți. Și directorul Colegiului Pedagogic Oleg Cerniuh a confirmat că cei 29 de absolvenți din școlile românești care la momentul de față învață în grupele ucrainene reușesc la învățătură și nu se deosebesc de colegii lor ucraineni.  Dna Svetlana Hauca, directoarea Gimnaziului de la Boian-Hlinița, raionul Noua Suliță, și-a împărtășit experiența cu privire la implementarea bilingvismului în procesul de învățământ,  proiectul fiind aplicat cu mare succes și la Gimnaziul nr. 6 din Cernăuți, fosta ȘM nr.29. Rectorul Universității ”Y. Fedkovyci” Stepan Melniciuk a vorbit despre relațiile fructuoase cu Universitatea ”Ștefan cel Mare” din Suceava și lectoratul român din cadrul Universității Cernăuțene.

În cele a câte două minute cât li s-au dat pentru a-și expune contraargumentele, reprezentanții comunității românești au încercat să explice ce înseamnă pentru noi această lege, cum dăunează ea spiritualității, identității noastre, cum ni se îngrădesc drepturile garantate  minorităților naționale de Constituția Ucrainei. Ca să fie mai concis Ilie T. Zegrea a spus că art. 7 este un ”genocid spiritual” pentru noi, Nicolae Șapcă a întrebat direct de ce copiii noștri sunt catalogați ca inferiori și unde au dispărut 30 de școli cu limba română de predare, căci în 1991 aveam 91 iar acum numai 61 de școli. La toate asigurările ministrului că școlile nu ni se vor închide și limba română nu va suferi, reprezentanții comunității noastre au avut un singur răspuns: modificați art. 7, dați-ne  garanții prin lege, nu ne asimilați! S-a discutat și despre necesitatea de a spori calitatea predării aprofundate a limbii de stat, despre imperativul perfecționării cadrelor. O altă problemă asupra căreia a atras atenția ministrul este cea a profesorilor cu studii în Republica Moldova și România, care, după cum reiese din cele auzite la masa rotundă, nu mai inspiră încredere și necesită o considerabilă recalificare.

     Despre cum este implementat cu succes proiectul bilingvismului demnitarii de la Kiev și din regiune au văzut pe viu la o lecție de matematică în cl. IV de la Gimnaziul nr. 6 ”Alexandru cel Bun” din Cernăuți.  A fost, într-adevăr, o revelație și pentru noi, cei din Cernăuți. La întâlnirea cu profesorii de la gimnaziu și un grup de părinți, ministrul L. Grinevici a lăudat experiența respectivă și a apreciat înalt rezultatele înregistrate de directorul Ion Ignat. Însă această laudă puțin i-a măgulit pe părinții prezenți la întâlnire, care, argumentat, dar și cu mare curaj și-au exprimat revolta contra ucrainizării învățământului în această școală. Bunăoară, Luminița Rusu, mamă a doi elevi, a spus că și-a luat copiii din școala ucraineană și i-a dat la acest gimnaziu ca să învețe în limba maternă. Impresionant că aici copiii ei învață limba de stat la un nivel mai înalt decât în școala ucraineană.  Ion Bodnaraș din Ostrița Herței (cu soție ucraineancă), a ținut să-l informeze pe ministru că special și-a dat copilul în această școală ca să învețe și în limba tatei, deoarece în satul românesc Ostrița majoritatea obiectelor se predau în limba ucraineană.  Mihai Grosu, Vasile Răuț și alți părinți, care nici n-au învățat ucraineana în școală, s-au adresat ministrului în limba de stat, încercând să fie auziți și înțeleși. Doamna Grinevici le-a răspuns că dumneaei, ca om de stat și specialist în domeniu, cunoaște mai bine de ce au nevoie copiii noștri și are mai mare grijă de viitorul lor. De parcă părinților le-ar  fi indiferentă soarta copiilor. Experiența și rezultatele Gimnaziului nr. 6 au primit nota 12, însă, după ferma convingere a ministrului, în majoritatea școlilor situația este diametral opusă, mai ales că tânăra generație crește și este educate acasă în limba română. De aceea trebuie să se treacă la studierea obiectelor în ucraineană, susțin demnitarii, admițând, totuși, că se va ține cont și de concluziile Comisiei de la Veneția. ”Dacă Comisia de la Veneția  va recomanda câte obiecte în clasele superioare să se studieze în limbile minorităților, suntem gata să ținem cont de aceasta”, ne-a promis ministrul, liniștindu-ne că îl privința implementării legii va dura o perioadă de trecere, iar pe cei care nu doresc s-o aplice îi va convinge. De fapt, pentru asta a și venit echipa ministerului la Cernăuți: nu ca să asculte doleanțele noastre, ci ca să ne convingă de beneficiile legii.

Maria TOACĂ