28 martie 2024
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

PÂNĂ CÂND S-A PRELINGE ULTIMA LACRIMĂ DE SÂNGE

12 iunie 2013 р. | Categorie: Social

E  MEREU  VIE  CANDELA  MEMORIEI

Vrednic păstor al locaşului de închinare cu hramul Ştefan cel Mare şi Sfânt, înălţat pe moşia voievodală cu 13 ani în urmă din propria-i iniţiativă, Dumitru MIŢIŢEI, parohul bisericii din Buda-Mahala, la oficierea parastasului în memoria eroilor nevinovaţi, fie seceraţi în Lunca Prutului sau deportaţi în Siberia, Kazahstan, Karelia, Komi, Donbas, Onega, a semnalizat faptul că cei mai mulţi, sosiţi la comemorare, cu regret, sunt nu consătenii eroilor, ci oaspeţii, amintindu-le localnicilor că de datoria noastră este să nu ne înstrăinăm de strămoşi, căci dacă nu ne cunoaştem trecutul, istoria, nu vom avea viitor.  Susţinându-l, dna Elena NANDRIŞ a ţinut să le amintească consătenilor de cuvintele rostite în februarie curent la crucile celor 38 de martiri din cimitirul satului, împuşcaţi în Lunca Prutului, că localnici sunt acei care urmează, în primul rând, să-şi cinstească eroii sacrificaţi pentru idealul naţional, dar nu doar societăţile naţional-culturale româneşti din ţinut, însă, spre regret, pe an ce trece ei vin tot mai puţini.

Profesoara de istorie Ana GOSTIUC, cea care inspiră discipolilor dragostea de Neam, de Ţară, respectul faţă de înaintaşi, de cunoaşterea istoriei, în succintul său  excurs s-a referit la drama măhălenilor, care a început în 1940, când uniunea sovietică a înaintat României un ultimatum ce a cauzat începutul tragediei celor peste 3 milioane 786 mii de români din Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa, care au fost supuşi masacrului stalinist de exterminare. 400 de persoane, majoritatea tineri până la 30 de ani, din Mahala, Buda, Horecea, Ostriţa, Coteni, neputând suporta jugul bolşevic, în noaptea de 6 spre 7 februarie 1941 au încercat să treacă frontiera în România, însă au fost trădaţi şi împuşcaţi de grănicerii sovietici în Lunca Prutului, fiind apoi îngropaţi în trei gropi comune. Prima deportare a băştinaşilor a început la 22 mai, după sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, când satul a fost împânzit de soldaţi ruşi şi de activişti stalinişti locali. Astfel, în noaptea spre 13 iunie 1941 au fost ridicate şi deportate în neagră străinătate 190 de familii, adică 602 de suflete nevinovate, printre care oameni vârstnici şi copii, majoritatea cărora nu s-au întors la vatră. Altă pagină neagră a satului Mahala a fost ducerea forţată, în vara anului 1944,  a 650 de bărbaţi tineri, în floarea vieţii, la munci grele la minele din Ural şi în lagărele de pe ţărmurile lacului Onega, peste 100 murind de foame, ger şi mizerie, osemintele cărora au rămas să zacă în pământ străin. În memoria celor masacraţi fără vină în localitate au fost înălţate trei monumente comemorative.

DACĂ  VOM  DA  UITĂRII  TRAGICELE  EVENIMENTE  DIN  ISTORIA  ROMÂNILOR, E  POSIBIL  SĂ  FIM  ŞI  NOI  UITAŢI

O mărturie că generaţia tânără îşi cinsteşte eroii a fost şi recitalul, prezentat de elevii clasei a V-a, îndrumaţi de buna şi erudita lor profesoară Ana Gostiuc.

 La slujba de pomenire a eroilor români, sacrificaţi în numele Libertăţii, cu un pios omagiu au fost prezenţi  şi viceconsulul Denisa GABOR, consulul Corneliu CIBOTARU – reprezentanţi ai Consulatului General al României la Cernăuţi. Dna Denisa  GABOR le-a mulţumit dnei Elena Nandriş, pentru că nu-şi uită eroii satului, preotului Dumitru pentru frumoasa slujbă, iar profesoarei Ana Gostiuc pentru că le insuflă copiilor respectul faţă de înaintaşi, de istorie.

Hărăzită înfloririi, cu trei locaşuri de închinare, localitatea nouăsuliţeană Mahala este satul martirilor, comuna monumentelor funerare. Or, când un sat are un preot vrednic, un primar care e frate drept cu  oamenii, profesori care se manifestă,  gospodari de frunte, generoşi şi săritori la nevoie precum e Sain MÂNDRESCU, memoria eroilor va rămâne mereu vie în inimile urmaşilor. Referindu-se la tragediile acestui sat martir, pe care habsburgii nu l-au putut îngenunchea într-o perioadă de peste 140 de ani,  care au început cu primul război mondial, apoi cu „eliberarea” din 1940, scriitorul Dumitru COVALCIUC, Nicolae TOMA, redactorul-şef al „Zorilor Bucovinei”, preşedintele Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, Vasile BÂCU, redactorul-şef al ziarului raional „Gazeta de Herţa”, preşedintele Societăţii „M. Eminescu”, Ilie POPESCU, preşedintele Societăţii Regionale „Golgota”, Octavian BIVOLARU, preşedintele Societăţii Orăşeneşti „Golgota”, mulţumindu-le măhălenilor că au grijă de istoria neamului, au opinat pentru ca această comună martiră să devină un loc de pelerinaj, să nu fie daţi uitării şi să le fie pusă o cruce şi celor împuşcaţi de bolşevici, în 1944, în pădurea de la marginea  satului, unde să fie înscrise numele lor. Or, cât suntem în viaţă, să educăm urmaşii cu stimă faţă de înaintaşi, de eroii neamului,  căci dacă vom da  uitării aceste evenimente tragice din istoria românilor, e mai mult decât posibil să fim şi noi uitaţi.

Felicia NICHITA-TOMA

Foto  Nicolae HAUCA