ÎN CIMITIRUL VECHI DIN CERNĂUŢI A FOST DESCOPERIT MORMÂNTUL AGLAIEI DROGLI, SORA MAI MICĂ A LUI EMINESCU
10 septembrie 2017 р. | Categorie: CulturăPierdut în bălării şi buruieni, mormântul din Cimitirul Horecii Mănăstirii, unde şi-a găsit odihna veşnică Aglaia Drogli, sora mai mică a lui Eminescu, după ani de căutare a fost descoperit, curăţat şi îngrijit prin osârdia domnilor Octavian Voronca, membru în conducerea a trei societăți naţional-culturale româneşti – „M. Eminescu”, „Golgota”, Aron Pumnul”, Ion Timciuc şi Octavian Bivolaru, preşedintele Societăţii „Golgota” a românilor din Ucraina, şi luat sub patronajul Şcolii nr.13 din Horecea. Cu susţinerea Societăților„Mihai Eminescu”, „Golgota”, „Arboroasa”, ziarului românilor din Ucraina „Zorile Bucovinei”, Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, vinerea precedentă, aici a avut loc o manifestare de comemorare, la organizarea căreia a osârduit dl Octavian Voronca, fost director şcolar, care, împreună cu fiica sa, în martie curent, a descoperit mormântul, după o fotografie din arhivă, unde, de altfel, se afla şi tăblița cu inscripţie, loc unde de azi înainte urmează să ne adunăm de ziua naşterii şi a morţii Aglaiei Drogli.
Elevi din clasele a 6-7, cu Tricolorul la inimă, însoţiţi de directoarea
Eugenia Facas, de profesorii Ion Găină
şi Natalia Proţiuc, au prezentat un
recital pe versuri eminesciene, înscenând „întâlnirea” simbolică lângă mormânt a acestor 2 personalităţi - sora cu fratele – ce se „priveau” de pe
cele două portrete, dăruite apoi
elevilor de organizator, precum şi albumul marelui plastician George Löwendal, care a pictat
catapeteasma Bisericii "Sfântul Nicolai" din Cernăuţi, dăruit directoarei.
Deşi nu au lăsat moştenire generaţiilor ce au urmat rodul minţii lor iluminate, aflându-se în spatele ilustrului lor frate Mihai, şi alţi membri ai familiei Eminovici s-au remarcat ca personalităţi proeminente printr-o cultură şi inteligenţă remarcabile. Adevărul e că după genialul său frate, sora Poetului, Aglaia Drogli, cea care, după cum afirmă istoricii, l-a impresionat şi i-a aprins inima lui Titu Maiorescu, i-a influenţat pe compozitorii Ciprian Porumbescu şi Teodor Flondor, a fost al 8-lea şi cel mai talentat copil al soţilor Gheorghe Eminovici şi al Ralucăi Iuraşcu. Înzestrată cu har artistic, frumoasa şi distinsa soră mezină a lui Eminescu a fost o tânără fermecătoare, bucălată şi graţioasă. Mai târziu, însă, din cauza unei boli ce o macină, trăsăturile feţei i se înăspresc şi se usucă. Dumnezeu îi hărăzise multe daruri: frumoasă, inteligentă şi distinsă. Dar, ca toţi Eminovicii, a fost lipsită de noroc: măritată cu un bărbat mai în vârstă cu 20 de ani, căsătorită, a doua oară, cu altul, dizgraţios şi imoral, se stinge din viaţă la Cernăuţi, la vârsta de 48 de ani, fiind înmormântată în Cimitirul vechi din spatele Universităţii, mai târziu, osemintele fiindu-i strămutate în Cimitirul Horecea. Nici copiii ei nu au fost mai norocoşi: Victoriţa a murit de mică, iar Gheorghe – din cauza unui lues netratat la timp. Mezinul, Ioan, a căzut la datorie, ca ofiţer sanitar, în timpul primului război mondial.
Dacă Mihai Eminescu a rămas în posteritate ca un excepţional ziarist, un geniu nemuritor al literaturii române, soră-sa Aglaia – ca o îndrăgostită de arta dramatică şi o adorată actriţă de teatru, posedând şi un impresionant talent muzical, cântând foarte frumos la pian. A văzut lumina zilei la 7 mai 1852,la Ipoteşti, judeţul Botoşani. Preferata părinţilor, Aglaia primeşte o educaţie aleasă, devenind o tânără frumoasă cu alese maniere şi aptitudini, pasionată de teatru, visează să devină actriţă. Dar lipsa de mijloace financiare a familiei sale nu-i permite să-şi continue studiile universitare, doar lecţiile de canto. Talentată şi frumoasă, excelează însă în cercurile intelectuale din Bucovina. La Cernăuţi, în perioada 1869-1871, i-a cunoscut pe compozitorii Ciprian Porumbescu şi Teodor Flondor, fratele artizanului UNIRII, Iancu Flondor, ambii corifei ai muzicii fiind influenţaţi şi inspiraţi de frumoasa şi talentata soră a Luceafărului Poeziei Româneşti, demonstrându-i sincera lor admiraţie. De altfel, din îndemnul ei, Flondor va compune ,,Serenada pentru bariton şi cor”, pe versurile poeziei lui Mihai Eminescu, „Somnoroase păsărele“, episod menţionat de dl Octavian Voronca.
După
cum afirma George Călinescu, măritată, aproape forţat, la o vârstă încă fragedă de doar 18 ani, la 7
ianuarie 1971, cariera artistică a Aglaiei a fost remarcată şi de sprijinul
soţului care era cu 20 de ani mai mare, Ioan Drogli, profesor la Şcoala Normală
de Învăţători din capitala Bucovinei, inspector
districtual pentru Suceava şi Câmpulung între anii 1875-1882, scria
manuale în limba română pentru şcolile româneşti din Austria, după care se
învăţa şi în cele din Ardeal, cu care a
avut doi fii – Ioan şi Gheorghe. În acelaşi an, 1882, la Cernăuţi, ia fiinţă,
conform mărturisirilor ilustrului cărturar Ioan G. Sbiera, „Comitetul pentru crearea unui
teatru românesc”, care apoi mai târziu s-a contopit cu Societatea
muzical-culturală „Armonia” , printre fondatorii căreia numărându-se şi
remarcabilul compozitor Ciprian Porumbescu, alături de tinerii patrioţi,care au
sprijinit iniţiativa aflându-se şi sora lui Mihai Eminescu, Aglaia Drogli, care
a participat la multe dintre aceste reprezentaţii, câştigând admiraţia
publicului spectator nu doar prin imensa sa pasiune pentru arta
muzical-dramatică, ci şi printr-un deosebit
talent interpretativ, susţinând impresionante reprezentaţii şi chiar concerte la pian, la unele
dintre ele fiind prezent şi fratele ei Mihai, între care, afirmă contemporanii,
exista o relaţie mai mult decât frăţească, accentuată şi de dragostea comună
pentru teatru. Actriţă şi cântăreaţă de mare talent, tot în această perioadă, când e angajată cu elan în crearea unui teatru de amatori, Aglaia
e remarcată de Titu Maiorescu, sosit la Cernăuţi. Or, aflată în plină floare a tinereţii
şi a talentului dramatic, Aglaia i-a aprins inima, fapt relevat de Nicolae
Toma, redactorul-şef al „Zorilor Bucovinei” şi continuat de arhivistul Dragoş
Olaru.
Căsătorită din interes după un bărbat cu 20 de ani mai mare, drama tinerei doamne Drogli începe după decesul soţului ei în 1887, când rămâne fără mijloace de existență şi cu doi copii. Pentru a se salva, se căsătoreşte în 1890, din nou din interes, cu căpitanul austriac Heinrich Gareiss von Döllizsturm, şi trece la catolicism. Însă fericirea o ocoleşte din nou – se îmbolnăveşte grav fiul George şi îşi duce viaţa prin spitale şi sanatorii. Drama familiei sale avea să continue cu un alt nenoroc – infidelitatea soţului, Aglaia e doborâtă şi de o boală cumplită autoimună a glandei tiroide, care îi pricinuia stări de indispoziţie şi deformări fizice. Se stinge din viaţă, la vârsta de 48 de ani, la 30 iulie 1900 la Cernăuţi, unde locuia cu ultimul său soţ, fiind înhumată în Cimitirul vechi din Cernăuţi.
Scriitorul şi istoricul Dumitru Covalciuc a evocat ultima vizită, în 1885, de Crăciun, a lui Eminescu la soră-sa Aglaia, când Poetul a stat la Horecea 2 zile, asistând la reprezentațiile ei teatrale din salonul casei sale de lângă Universitate, iar apoi a plecat la Suceava, colegul nostru referindu-se şi la vandalizarea, în 1996, în seara de Crăciun, când au fost sparte 526 de morminte şi împrăştiate osemintele românilor înhumaţi aici.
Directoarea Eugenia Facas, străbunelul după mamă al căreia, Petrea Ungurean, a pus temelia bisericii din Horecea, a conştientizat că manifestarea e o zi istorică pentru elevii Şcolii Medii nr.13, fiindcă omagiază personalităţile Horecii, promiţând că discipolii săi, împreună cu pedagogii, vor îngriji de mormânt, că „va fi totul ca la nişte creştini adevăraţi”. Continuându-i gândul, profesorul Ion Găină, cel care a contribuit la organizarea manifestării, a specificat: „Dacă şcoala noastră a luat sub protecţie acest monument, aici o să fie mai curat şi mai frumos decât la noi acasă”. Iar elevul Costel Costaş, a promis, din numele tuturor şcolarilor: „Ne vom strădui ca acest mormânt să fie cel mai curat din tot cimitirul”.
E un fapt lăudabil că Şcoala nr.13 a luat sub protecţie acest monument, dar în panteonul remarcabilelor personalităţi bucovinene se găsesc în buruieni şi bălării încă multe morminte ale iluştrilor noştri înaintaşi, printre care şi criptele celor 10 academicieni români, de care nimeni nu îngrijeşte …
Felicia NICHITA-TOMA
Foto: „Zorile Bucovinei”
