28 martie 2024
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

”CA EI NU MAI SUNT ÎN ZILELE NOASTRE!” Un triptic al jertfei supreme pentru perenitatea românilor

11 iulie 2017 р. | Categorie: Noutăţi

M-am convins nu o dată că intuiția, sensibilitatea artistică, acea neasemuită scânteie hărăzită de divinitate, le ajută oamenilor talentați mai mult decât orizontul cunoștințelor acumulate. Un exemplu viu al faptului cât de nepătrunse sunt enigmele actului de creație ne servește pictorul Mihai Alisavetei din Cernăuți, cu rădăcini în suburbia Roșa. Deși face parte din neamul românesc din Bucovina, împrejurările i-au fost ostile în drumul cunoașterii propriei identități. Am mai scris despre anevoioasa sa cale spre izvoarele străbune, despre ancestrala chemare a sângelui, care numaidecât este auzită de oamenii cu simțul frumosului. Mihai Alisavetei doar de câțiva ani a început să se aprofundeze în istoria neamului său, însă a reușit să realizeze o impresionantă galerie a înaintașilor – adevărați apostoli ai românismului în Bucovina. Bucuria revelațiilor, însă, îi este umbrită de un surâs amar, însoțit de constatarea: ”Ca ei nu mai sunt în zilele noastre!”.

Mai ales, n-au fost, nu mai sunt și cine știe dacă se vor naște cândva oameni ca cei ale căror chipuri le-a pictat în ultimii doi ani, unindu-i simbolic într-un Triptic al jertfei supreme pentru perenitatea românilor. A venit cu aceste trei portrete la redacția noastră, ”Zorile Bucovinei” fiind pentru el asemenea casei părintești, unde întotdeauna găsește susținere și încurajare. Impresionează la superlativ ideea acestei trinități românești – voievodul martir Grigore Ghica, protejat de geniul poeziei Mihai Eminescu și geniul muzicii Ciprian Porumbescu. Toți trei sunt uniți prin sublimul sacrificiilor pentru popor și pământul românesc. Voievodul Grigore Ghica a fost decapitat de turci pentru că s-a opus cumplitului rapt săvârșit prin trunchierea nordului Moldovei de trupul Țării. El a rămas în istorie ca ”fanariotul martir cu suflet de român”. Pe plan intern a pus capăt abuzurilor, a stabilit un sistem de strângere a impozitelor favorabil ţăranilor care, de cele mai multe ori, erau groaznic torturați pentru a scoate de la ei banii. El a fost primul domnitor care a abolit pedepsele corporale pentru colectarea taxelor. A înfiinţat chiar şi o şcoală la Iaşi, pentru fiii ţăranilor. Prin măsurile luate, a reușit să aducă țara la o relativă bunăstare.

La împlinirea unui secol de la ocuparea Bucovinei, când austriecii celebrau cu fast actul nelegiuitei tranzacții, Mihai Eminescu scria: ”… la 1777 această răpire fără de seamăn s-a încheiat prin vărsarea sângelui lui Grigore Chica…”. Iar cu prilejul dezvelirii bustului lui Grigore Ghica la Iași, fiind redactor la „Curierul de Iassi”, poetul Mihai Eminescu, prezent la eveniment, a evocat figura domnitorului martir şi „mişelia diplomaţiei” care: ”După răpirea bucăţii de pământ unde zac oasele domnilor noştri de la Dragoş Voievod până la Petru Rareş, după ce ni se luase vatra strămoşească, începătura domniei şi neamului moldovenesc şi în care doarme cenuşa lui Alexandru cel Bun, legiuitorul şi părintele ţării, şi a lui Ştefan Vodă, pavăza creştinătăţii întregi, după ce am pierdut pământul nostru cel mai scump, se asasinează, prin influenţa morală a Austriei, domnul care au îndrăznit a protesta contra neruşinatei răpiri. Popor românesc, mari învăţături îţi dă ţie această întâmplare!”.

Un episod presărat cu flori însângerate, legat de voievodul martir găsim și în biografia lui Ciprian Porumbescu, student la Facultatea de Teologie din Cernăuți, în perioada când autoritățile austriece se pregăteau de celebrarea a o sută de ani de la anexarea Bucovinei. Tinerii studenți români din Societatea ”Arboroasa”, în conducerea căreia se afla Ciprian Porumbescu, au publicat în revista Societății un articol prin care condamnau ocupația acestui ținut românesc, inițiind și o conferință pe această temă. Conducerea ”Arboroasei” a trimis o telegramă primarului de Iași cu următorul conținut: ””Arboroasa”. Societatea junimii române din partea detrunchiată a vechei Moldove aduce condoleanța membrilor săi pentru domnitorul decapitat. Comitetul”. Protestul tinerilor români față de festivitățile organizate de autoritățile de ocupație, precum și această telegramă s-au soldat cu dizolvarea ”Arboroasei” și punerea sub arest preventiv a membrilor conducerii, inclusiv întemnițarea în închisoarea din Cernăuți a lui Ciprian Porumbescu. ”Până acum nu s-a întâmplat în Cernăuți un proces de asemenea natură, din care cauză publicul se îmbulzea nu numai în sala de ședințe, ci și pe uliți, încât, pentru a păzi ordinea și de teamă de tulburări, ulițele erau parcurse de patrule de agenți polițienești”, scria Eminescu la 4 februarie 1878 despre procesul intentat tinerilor români, membri ai Societății ”Arboroasa” de la Universitatea din Cernăuți.

Rememorând aceste câteva rânduri din publicistica eminesciană, nu pot să nu exprim un cuvânt de mulțumire pictorului Mihai Alisavetei care, cu cele trei tablouri ale sale, m-a provocat să readuc în actualitate momente tragice, dar de ”mari învățături”, din istoria românilor bucovineni.

Maria TOACĂ