DE ZILELE EUROPEI, CU CEI MAI APROPIAŢI PRIETENI EUROPENI

Cu aproape trei ani în urmă, semnând un acord de colaborare, doi directori – ucraineanul Ştepan Koşkariov din Cernăuţi (Colegiul de cooperaţie, economie şi drept) şi Ioan Huţanu din Botoşani (Colegiul economic „Octav Onicescu”) – au pus prima piatră la temelia unui fructuos început de prietenie. Fără implementarea unor proiecte transfrontaliere care oferă susţinere financiară, doar în baza unor posibilităţi modeste, dar cu dorinţă mare, între tinerii studenţi de pe o parte şi alta a frontierei se conturează deja o cauză comună, numită în spiritul imperativului zilelor noastre – integrare europeană. La drept vorbind, germenele care a rodit această prietenie vine de la dl Romeo Săndulescu, cel de-al doilea Consul General al României la Cernăuţi, care a lăsat urme frumoase pretutindeni, rămânând în amintirea cernăuţenilor ca un ziditor de punţi între neamurile Bucovinei. Sămânţa concordiei adusă de diplomatul român şi-a găsit un sol fertil la Colegiul de cooperaţie, economie şi drept din Cernăuţi, datorită tot unei bune românce, dna Didina Posteucă, profesoară de franceză şi animatoarea unor impresionabile manifestări artistice, care reprezintă coloritul multinaţional de la instituţia respectivă.

Într-un cuvânt, mentalitatea europeană face de mult timp casă bună cu tineretul studios şi profesorii de la acest colegiu. Totuşi, dna Didina nu era pe deplin mulţumită, simţind că e timpul să depăşească şablonul tradiţionalelor întâlniri în cadrul acţiunilor culturale şi sportive. Şi-a împărtăşit părerile cu directorul, expunând un plan de antrenare mai activă a studenţilor în acest proces, cu accentul pe schimbul de experienţă între viitorii specialişti, căci, după cum crede ea: „Doar de dragul apropierii lor şi pentru a-i învăţa să preia ce au mai bun unii de la alţii a început această prietenie”.

Degrabă, însă, şi-a dat seama de adevărul că de cele mai multe ori cel cu iniţiativa devine calul de bătaie, care trebuie să tragă tot greul. Colegii ei au luat la modul cel mai serios propunerea de a face un schimb de studenţi în timpul practicii, alcătuind un amplu plan de activităţi. Ca unicul profesor cunoscător de română, dna D. Posteucă a trebuit, de rând cu tratativele purtate cu prietenii din Botoşani şi alte acţiuni organizatorice, să traducă din ucraineană în română şi viceversa toate materialele legate de desfăşurarea schimbului de stagiuni. A îndeplinit cu plăcere toate însărcinările, pe alocuri, în opinia ei, prea pedante din partea ucraineană, având sprijin şi de la studenţii ce-au absolvit şcolile cu predarea în limba română. Eforturile, consumul de energie, dar şi material (s-a deplasat de fiecare dată la Botoşani pe cont propriu, nepunând la socoteală la tot pasul ajutorul soţului) nu i-au fost zadarnice. În martie, un grup de studenţi cernăuţeni au petrecut o săptămână la colegii lor din Botoşani, iar nu demult, când şi în Ucraina au fost marcate Zilele Europei, botoşănenii, în aceeaşi componenţă de opt studenţi (specialităţile tehnologia gastronomică, turism şi contabilitate) şi două profesoare, le-au întors vizita. Alături de dna Didina, cu braţele deschise i-a întâmpinat contabila-şefă a instituţiei Vera Honkiv, care i-a însoţit pe tinerii cernăuţeni la Botoşani, având şi interesul de a învăţa limba română. Iar acum era nerăbdătoare să le demonstreze oaspeţilor modestele ei progrese. Ca să nu facă exces de bunăvoinţa Didinei Posteucă, vrea să se înscrie la cursuri de limba română pentru începători. Deocamdată, a reuşit să le ureze, în română, botoşănenilor iubire şi fericire. Nu e de prisos să precizez că această doamnă a venit la Cernăuţi din regiunea Ivano-Frankivsk.

La masa rotundă „Dimensiunea tineretului: integrarea europeană”, toţi erau sobri, serioşi, puţin încordaţi, spunându-şi, probabil, cuvântul prezenţa celor doi directori, a unui număr mare de profesori… Mult mai degajaţi, deschişi spre comunicare i-am găsit puţin mai înainte. Astfel, Carolina Carpenco era cuprinsă de regretul că trebuie să se despartă de noii prieteni, îndeosebi de Daniela Rusanovschi, cu care s-a împrietenit în timpul stagiunii la Botoşani, unde a avut fericirea să viziteze şi locurile eminesciene. Originară din raionul Edineţ, Republica Moldova, Daniela cunoaşte limba rusă, servind şi ca translator, alături de colegii români din Cernăuţi. Aflaţi pentru prima dată în oraşul nostru, tinerii de la Colegiul economic „Octav Onicescu” au profitat de ocazia de a aduna cât mai multe impresii. Adelina Aruştei ştie din povestirile părinţilor că rădăcinile bunicilor ei se trag de aici, de la noi. Marian Botnaru a rămas impresionat de frumuseţea monumentală a Universităţii, de Grădina Publică, dar mai ales de noile prietenii. Katea, Sofia, Sergiu, Ştefan, Nataşa… sunt doar câteva nume, de care oaspeţii din România s-au legat sufleteşte şi cu care doresc să se mai întâlnească. Carolina i-a însoţit pretutindeni, venindu-le în ajutor când se ivea vreo problemă de comunicare.

Profesoarele Niculina Stoleru (finanţe şi contabilitate) şi Florentina Tilică (bazele comerţului) au cules impresii interesante şi deprinderi utile de la lecţii, sesizând elementul centrării lor pe elevi, de la vizitarea obiectivelor, ce-au servit drept bază pentru desfăşurarea stagiunii. Cu deosebită plăcere dna Florentina mi-a povestit despre concursurile studenţilor de la tehnologia gastronomică, în cadrul demonstraţiilor master-şef fiind prezentate o diversitate bogată de bucate, ingenios combinate.

Discuţia la „masa rotundă” a fost axată, de asemenea, pe specificul specialităţilor şi materiei studiate. Adelina Arustei a stăruit să combată părerea că arta socotelilor, contabilitatea, este o profesie plictisitoare, accentuând în final că vrea să se asemene profesoarei ei Niculina Stoleru. Revelaţia întâlnirii a fost Robert Pelin, care le-a povestit colegilor cernăuţeni ce înseamnă să fii preşedintele consiliului elevilor într-o instituţie de învăţământ din România, şi cu ce se ocupă acest organ. Un interes aparte a generat activitatea de voluntariat, tânărul dezvăluind că aceasta este o muncă neplătită, la care nu te obligă nimeni, ci o îndeplineşti din inimă, „pentru că doreşti s-o faci, fiind conştient că nu totul se învârte în jurul tău, dar trebuie să faci ceva bun şi în folosul altora”. La întrebarea ce va face după absolvirea colegiului, a răspuns că se specializează ca tehnician în gastronomie, dar vrea să meargă mai departe. Pasionat de mediul de afaceri, visează să deschidă un restaurant şi le-a făcut deja prietenilor din Cernăuţi o invitaţie în viitoarea sa locaţie. La aceeaşi întrebare, Maria Ciuntu, originară din Chişinău, a răspuns că se va perfecţiona în ramura industriei turismului, în România existând un potenţial extraordinar în acest domeniu. În principal, tinerii cernăuţeni s-au arătat interesaţi de schimbările survenite în industria turismului, cea hotelieră şi a alimentaţiei după aderarea României la Uniunea Europeană. De menţionat că rolul de translatori în cadrul dialogului l-au îndeplinit studenţii de naţionalitate română de la Colegiul din Cernăuţi. Aici un cuvânt aparte de laudă merită Malvina Ignat, anul trei la drept, care a tradus sincronic în ucraineană cuvântarea elevată a dl Ioan Huţanu, precum şi luările de cuvânt spontane, neprevăzute, nepregătite din timp. Malvina a absolvit şcoala cu predarea în limba română din Mogoşeşti, se pregăteşte să termine cu menţiune colegiul şi să obţină studii superioare la Universitatea Cernăuţeană. Pe urmele ei păşeşte şi Irina Găinuţă din Movila, care abia e în anul întâi, însă dă dovadă de multă sârguinţă – şi la carte, şi la activitatea artistică. Era bucuroasă că, dintre mai mulţi participanţi la activitatea de amatori, ea a fost aleasă să le dăruiască oaspeţilor o melodie populară românească. Iar Alina Bologan, interpretând cântecul „Romantică” pe versurile lui Grigore Vieru, a dat aripi unui frumos vis al tinereţii, crez exprimat şi în speranţele profesoarei Didina Posteucă: „Ar fi bine să ne vedem roadele acestei colaborări prin înfiinţarea unor firme, întreprinderi mixte româno-ucrainene de către viitorii specialişti din rândul studenţilor noştri şi din Botoşani. Toţi sunt capabili, deştepţi, au încredere în ceea ce fac, nu le lipseşte dorinţa de a schimba ceva spre ameliorarea viitorului nostru comun”.

Aceste sunt speranţe pentru viitor. Dar câştigul cel mai important la timpul prezent este prietenia dintre tineri, fiecare nouă întâlnire aducându-le mari bucurii.

Maria TOACĂ