„ÎMI CAUT RUDELE DIN IAŞI…”

Deşi nu trăită în carne vie prin experienţă personală, ci prin durerea familiei în care a crescut, în care respiră, Domnica Cobel a lui Ilie din Pătrăuţii de Sus, raionul Storojineţ, cu toate că încă e tânără (e născută în 1961),  cunoaşte nu din auzite despre ororile bolşevice, comise după „eliberarea” ţinutului bucovinean de către iscoadele sovietice.

Îşi caută până în prezent ruda ruptă din sânul familiei ca frunza de pe ram şi suflată de furtunile istoriei departe de cei scumpi şi dragi. Or, istoria familiei sale se îngemănează cu durerea zguduitoare şi calvarul prin care au trecut mii de familii ale etnicilor români, înstrăinaţi de Ţară, cu crucea neamului românesc purtată pe umerii celor ale căror oseminte au fost aruncate în gropi comune, sub zăpezi siberiene, în stepele sterpe ale  Kazahstanului, în râpile de pe malurile lacurilor Onega şi Ladoga etc.

Or, o soartă asemănătoare  a avut şi bunelul ei Gheorghe, vânat cu forţa de ruşi şi dus la munci silnice în Karelia. Dramatică i-a fost soarta, murind în chinuri cristice ca Iisus pe crucea Golgotei. N-a avut fericirea  să se întoarcă la baştină, să fie laolaltă cu ceilalţi fraţi. A fost împuşcat şi aruncat într-o gârlă, împreună cu un alt vecin din sat. S-au sacrificat în floarea tinereţii la altarul de jertfă al neamului şi nu au nici mormânt, nici cruce la căpătâi. 

Cu această durere sfâşietoare în suflet a trăit familia în „raiul” adus de sovietici. Rana a sângerat în inima ei zeci de ani sub lacătul tăcerii sub ciubota stalinistă. Durerea nu s-a cicatrizat nici până acum, după 76 de ani.

„Tot cu dorul şi amarul au trăit şi părinţii mei,  Ilie şi Casandra Cobel. Andrei Guga, fratele bunicii după tată, Raveca Guga din Pătrăuţii de Sus, s-a refugiat de mic în România, a locuit la Iaşi, unde a şi decedat. 

Ce-i drept, ne-a vizitat la începutul anilor ’70, a fost la soră-sa, adică la bunica mea, Raveca GUGA-COBEL, la Pătrăuţi. Avea pe atunci 89 de ani, se sprijinea în cârjă. Apoi am aflat că a decedat în România. În 1974 a părăsit această lume şi bunica, la vârsta de 70 de ani. În acelaşi an a decedat şi tata. Demult îmi caut rudele din Iaşi, a mărturisit dna Domnica Cobel din Pătrăuţii de Sus. Nu ştii nimic despre ele. Aş dori să ne întâlnim, dar nu ştiu cum să fac, căci nu le cunosc. Ştiu doar atât, că unchiul avea o fiică. Am păstrat câteva fotografii din albumul familial şi aş dori să le publicaţi în ziarul nostru drag, „Zorile Bucovinei”, care ne alină toate durerile şi ne întăreşte în credinţă şi aspiraţii, poate astfel ne vom găsi rudele din Iaşi, adică urmaşii unchiului. Cu această mare dorinţă trăiesc în suflet şi aş dori ca acest vis să devină realitate. Vă mulţumesc mult că „Zorile Bucovinei” e pentru noi, românii din Bucovina istorică, mai mult decât o publicaţie îndrăgită, un susţinător, îndrumător şi apărător, un scut de nădejde întru menţinerea şi protejarea identităţii naţionale. Vă mulţumesc că existaţi şi ne ajutaţi! ”.

Felicia NICHITA-TOMA

În poze: 1.bunica, Raveca Guga-Cobel cu nepoţii; 2.Andrei Guga, fratele bunicii, cu soţia şi nepoţii; 3.fiica unchiului Andrei Guga; 4.tatăl Domnicăi, Ilie Cobel; 5. Domnica Cobel.