ZIUA BUCOVINEI, SĂRBĂTOARE CE NE ÎNARIPEAZĂ ŞI ÎNCURAJEAZĂ ASPIRAŢIILE
30 noiembrie 2016 р. | Categorie: Noutăţi
CU IUBIRE DE GRAI ŞI DOR DE ŢARĂ
La 28 noiembrie, de Ziua Bucovinei, la sediul ziarului „Zorile Bucovinei”, a cântat cucul în Cernăuţi de s–a auzit în Suceava şi Rădăuţi. Or, au cântat „cu lacrima limbii noastre”, cu vocile lor îngereşti, cei mai mici şi talentaţi românaşi din Grupul vocal „Perla” a Şcolii Populare de Artă şi Civilizaţie Românească Cernăuţi, îndrumaţi de directoarea Svetlana Ursu, din cadrul Centrului Bucovinean de Artă pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Româneşti din Cernăuţi, condus de Iurie Levcic, care, prin mesajul patriotic al cântecelor, au stăruit să ne reamintească din nou că „Suntem români mereu /La bine şi la greu, /Români de 2 mii de ani…”, că „Dumnezeu de sus, /Locu-aici L-a pus, /Cu dealuri, cu munţi, cu şes, /Cu văi şi cu lunci, /Şi cu ape dulci, /Dumnezeu ni L-a ales…”., care au avut onoarea să inaugureze Sărbătoarea Unirii, astfel întregind Bucovina, în lipsa prietenilor şi oaspeţilor din Suceava, împreună cu cei mai sufletişti şi dăruiţi cu har tineri de la Pătrăuţii de Jos, membri ai Cenaclului literar „Lira”- Daniela Schipor, Anastasia Bodnariuc, Daniela Grumeza, îndrumaţi şi însoţiţi de generoasele şi delicatele dne Larisa Chedyc-Popescu, şefa Casei de Cultură, Maria Ştefuriac, şefa Bibliotecii, Natalia Cobeli, şefa Clubului, care au susţinut un impresionant recital din versurile poeţilor bucovineni, deveniţi basarabeni, Ion Vatamanu şi Vasile Leviţchi, şi poetului martir Ilie Motrescu din Crasna, dedicate Bucovinei.
Organizată de ziarul „Zorile Bucovinei” şi Societatea Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, redactor-şef şi preşedinte Nicolae Toma, în parteneriat cu Societatea „Arboroasa”, preşedinte Dumitru Covalciuc, cea de a 4-a ediţie a Sărbătorii de suflet a românilor înstrăinaţi de Patrie – Ziua Bucovinei, a adunat în Casa Mare a redacţiei tineri şi vârstnici, intelectuali şi ţărani cu iubire de Grai şi dor de Ţară în suflet, încât Casa Limbii Române a devenit neîncăpătoare pentru acei care au venit să întregească, măcar spiritual, Unirea.
În calitate de gazdă şi de moderator, informând că, săptămâna precedent, Consiliul Judeţean Suceava a aprobat acordarea post-mortem a titlului de Cetăţean de Onoare al judeţului lui Iancu Flondor şi lui Ion Nistor pentru meritul că au militat pentru realizarea Unirii Bucovinei cu Regatul României, în noiembrie 1918. dl Nicolae Toma şi-a exprimat regretul că nu sunt alături de bucuriile noastre, la întregirea României, precum la ediţiile precedente, amicii şi colegii din Suceava – Dumitru sau cum îi mai spunem prieteneşte, Mitică Teodorescu, directorul cotidianului „Crai nou”,care, din motiv de sănătate, nu a putut veni, precum şi distinsele doamne, scriitoarea şi publicista Doina Cernica, Rozalia Motrici, preşedinta Asociaţiei „Mircea Motrici”, medicul Maria Morar, Alis Niculică, şefă de secţie, şi Gabriel Cărăbuş, directorul Bibliotecii „Ioan Sbiera” din Suceava, măicuţele de la Voroneţ, idee preluată şi continuată de redactorul-adjunct, dna Maria Toacă, secretara Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi: „Deşi astăzi ei nu sunt cu noi, cu sufletul sunt alături, inimile lor bat în unison cu ale noastre”.
Dincolo de orice, având sprijinul şi grija Patriei-mamă, noi, copii oropsiţi de vitregiile istoriei, înfruntăm mai uşor nedreptăţile ce ni se fac şi capcanele ce încă ne sunt întinse, ne simţim mai liberi în cuget şi acţiuni, privim cu mai multă râvnă şi speranţă în viitor. Şi de data aceasta ne-a onorat cu prezenţa excepţionalul diplomat român Edmond Neagoe, consul la Consulatul General al României la Cernăuţi, care a adresat un sufletist mesaj de felicitare de Ziua Bucovinei: „Ne aflăm la cea de-a 4-a ediţie consecutivă a Zilei Bucovinei, sărbătorită la „Zorile Bucovinei”. Cu emoţii vă spun că, în spiritul adevărului istoric, în multe oraşe importante din Bucovina, mă refer la Suceava, Câmpulung Moldovenesc, chiar aici, la Cernăuţi, sărbătorim Ziua Bucovinei. În inimile noastre această zi a fost un bun prilej de a ne reaminti cu recunoştinţă de Iancu Flondor, de Sextil Puşcariu, de toţi cei care au luptat necontenit pentru Bucovina Unită şi iată astăzi, datorită acestei zile speciale, decretate şi legiferate de Parlamentul Român, avem ocazia să celebrăm în mod oficial Ziua Bucovinei. Bucovina din sufletele noastre, cu bisericile şi mănăstirile ei multiseculare, este pentru noi un ţinut către care ne întoarcem mereu cu drag, în care ne regăsim identitatea prin datini şi credinţe, păstrate cu sfinţenie de-a lungul timpului. Spunea rapsodul Grigore Gherman, pe care-l iubim cu toţii, că „Mare-i lumea şi frumoasă, dar raiu-i la noi, acasă”. Şi Poetul nostru naţional Mihai Eminescu, care este şi azi prezent aici, cu noi, şi care în frumoasa poezie „La Bucovina” spunea: „Mână doru-i tainic colo, înspre tine, /Ochiul îmi sclipeşte, /Genele-mi sunt pline, /Inima mi-i grea; /Astfel totdeauna, când gândesc la tine/ Sufletul mi-apasă nouri de suspine, /Bucovina mea!”. Poetul a iubit Bucovina mai mult decât pe sine însuşi şi-i datorează atât formarea profesională, cât şi genialitatea care, posibil, vine şi din seva acestor pământuri”, distinsul diplomat român încheind convenţional, spunându-le tuturor din toată inima „La mulţi ani Bucovina!”, „La mulţi ani, bucovineni!”.
Cât pe lume vom trăi să nu uităm că suntem români, că avem o sacră datorie faţă de înaintaşii care s-au jertfit pentru Ţara întregită, precum şi Iancu Flondor, făuritorul Unirii, că ne protejează nimbul Tricolorului, sfinţit prin jertfa înaintaşilor. Acesta este mesajul celor două poezii citite de dna Eugenia Balan-Ciocoboc, harnica noastră corespondentă netitulară, consacrate acestui eveniment important pentru Români.
IANCU FLONDOR – UNICUL UNIONIST CARE NU ARE BUST LA ALBA IULIA
Cine
cunoaşte mai bine istoria noastră zbuciumată decât scriitorul, istoricul şi
publicistul Dumitru Covalciuc. Nimeni
n-a scris atâtea materiale documentate din arhive, referitoare la dulcea
noastră Bucovină decât colegul nostru Dumitru Covalciuc: „N-am fi vorbit astăzi
de ZIUA BUCOVINEI, dacă n-ar fi fost Iancu Flondor, omul providenţial al
Bucovinei, făuritorul Unirii Bucovinei cu România. Începutul secolului XX a
adus multă nelinişte şi zbucium în sânul comunităţii româneşti din Bucovina,
fiindcă a început marea ofensivă a rutenilor împotriva românilor din Bucovina.
Din 1902 venea câte un director din Galiţia într-un sat şi şcoala începea să se
rutenizeze. Astfel am pierdut foarte multe şcoli – din Mihalcea, Volcineţii
Vechi, Dumbrava Roşie, Cuciurul Mare etc. Încă la 1892 a fost creat Partidul
Naţional Român, pe baza Societăţii politice „Concordia”, condus de Iancu
Flondor şi de juristul Gheorghe Popovici. Politica acestui Partid Naţional era
salvarea învăţământului în limba română. S-a dus o luptă crâncenă pentru
păstrarea şcolii. Spre regret, şi astăzi avem aceleaşi probleme, dar lupta
noastră e pasivă. Noi facem declaraţii, constatăm, dar nu luptăm cum au făcut-o
înaintaşii noştri. Am avut 17 deputaţi
români în Dieta Bucovinei, care puneau problema deschis, venind cu documente şi
statistici concrete. Azi noi acest lucru nu facem. După ce problema cu şcoala
s-a mai liniştit, ucrainenii au dorit să fie stăpâni pe biserica noastră
strămoşească. Au început să-şi revendice şi Mitropolia Bucovinei, propunându-le
românilor autohtoni să înfiinţeze o Episcopie românească la Suceava, alta
ucraineană la Chiţmani, dar Mitropolia din Cernăuţi să fie condusă tot de ei.
Biserica era moştenitoarea Fondului Religionar Ortodox Român din Bucovina.
Domnii Moldovei, când au înzestrat bisericile şi mănăstirile din Bucovina cu
munţi, cu sate, cu mine, cu exploatări forestiere, cu fabrici de cherestea, au
creat un fond şi pe baza lui naţiunea românească era cea mai bogată în
Bucovina. Rutenii au vrut totul să ia. În 1912 a avut loc un mare miting, la
care au participat 11400 de oameni, care s-au ridicat în apărarea bisericii. Nu
se proceda precum noi astăzi, ci se duceau direct la împărat. Probabil, ar
trebui să facem şi noi o adresare privind chestiunea şcolilor, să mergem la împăratul
nostru, la Kyiv, şi să cerem să fim lăsaţi în pace.
La1902 a apărut aşa-zisa „tovărăşie ţărănească” a lui Aurel Onciu, mare trădător al românilor din Bucovina, după cum s-a dovedit mai târziu, în componenţa căreia erau şi evrei, şi polonezi, şi germani, şi ucraineni, care luptau împotriva Partidului Naţional Român. Acest Aurel a dezbinat mişcarea românească, însă a venit primul război mondial şi ei n-au reuşit să pună mâna pe toată averea Bisericii Ortodoxe Române din Bucovina. Din 1911 şi până în august 1917 s-au dus tratative între România şi Rusia în privinţa unei alianţe. Dacă România ar fi trecut de partea Antantei, ar fi primit Bucovina cu or. Cernăuţi, care au aparţinut Ţării de Sus a Moldovei lui Ştefan cel Mare. Monarhia în Austria s-a prăbuşit, iar la 6 octombrie 1918, împăratul Carol al IV-lea a emis un decret cu privire la federalizarea Austriei, deci, fiecare naţiune putea să-şi creeze o formaţiune statală, dar sub sceptrul habsburgilor. Au mai fost şi cele 14 principii ale lui Wilson, preşedintele SUA, în care se accentua că naţiunile în Austria au dreptul la autoadministrare, la autodeterminare. În baza acestui decret, românii au hotărât să se ridice. Dar nu aveau forţă armată atunci în Cernăuţi..
La 27 Octombrie 1918, s-a reunit, la Cernăuţi, Adunarea Constituantă, sub președinția lui Dionisie Bejan, care a hotărât "unirea Bucovinei cu celelalte ţări româneşti într-un stat național independent". Adunarea a ales un Consiliu Naţional, compus din 50 de membri, instituind un guvern, alcătuit din 14 secretari de stat, în frunte cu Iancu Flondor, care cere ajutorul armatei române şi astfel, la 9 noiembrie 1918, Divizia a 8-a, condusă de generalul Iacob Zadic, intră în Bucovina, iar două zile mai târziu, la 11 noiembrie 1918, armata română şi-a făcut apariţia în Cernăuţi. Când a intrat în oraş, mii de oameni aşteptau în Piaţa Unirii, întâmpinând-o cu entuziasm. Iar la 12 noiembrie a fost constituit Guvernul Român în frunte cu Iancu Flondor. Fiindcă populaţia era înfometată, se aducea făină din România. Consiliul Naţional hotărăşte convocarea, la 28 Noiembrie 1918, a Congresului General al Bucovinei. Astfel, în sala Sinodală a Mitropoliei Bucovinei a fost semnat actul Unirii în prezenţa a 50 de membri ai Consiliului Naţional, alături de 7 delegaţi germani, 6 polonezi şi 13 din comunele ucrainene. După ce a înfăptuit Unirea, Iancu Flondor a fost izolat politiceşte. La 2 aprilie 1919 s-a retras din guvern la moşia sa de la Storojineţ, iar în octombrie 1924 şi-a tras un glonte în tâmplă. Deci, era dezbinare şi atunci, ca şi acum. Iancu Flondor e unicul unionist care nu are bust la Alba Iulia. De ce oare? Despre cei 50 de oameni care au făcut parte din Consiliul Naţional nu ştim nimic.. Ce s-a întâmplat cu ei mai departe? Am constatat un lucru: aproape jumătate din cei care au făurit Unirea, au murit în închisorile din România. Unde e dreptatea? Cea mai mare palmă istoriei s-a dat cu ani în urmă, când a venit un preşedinte al României la Cernăuţi şi a semnat, tot în Sala Sinodală, că renunţă la acest teritoriu. Am vorbit azi despre un eveniment istoric nu să ne acuze cineva că vrem Unirea. Ce avem de făcut ştim noi şi sufletele noastre, dar hai s-o visăm, aşa cum au visat-o înaintaşii noştri”.
Posedând o memorie fenomenală şi având o capacitate de muncă rar întâlnită, dispunând şi de date de arhivă, istoricul Dumitru Covalciuc lucrează la editarea unui dicţionar, pe care speră să-l finalizeze până în 2018,când vom sărbători centenarul Unirii.
„SUNT ROMÂN DIN BUCOVINA, ÎN CARPAŢI MI-I RĂDĂCINA…”
În Casa
Mare a redacţiei, sub nimbul lui Ştefan
cel Mare, a poetului nepereche Mihai Eminescu şi a lui Iancu Flondor,
făuritorul Unirii, portrete înveşnicite de penelul dăruitului cu har divin,
pictorului Mihai Alisavetei, răspunzând cu bucurie invitaţiei „Zorilor
Bucovinei”, distinsele românce din Pătrăuţii de Jos au sosit ca Moş Nicolai, cu
un coş mare cu bunătăţi, dna Larisa Chedyk-Popescu accentuând: „Ziua Bucovinei
este sărbătoarea noastră de suflet, a românilor din Bucovina, aici, la noi acasă. Cu toate că Pătrăuţii sunt
cunoscuţi mai mult prin veritabilele costume şi dansuri populare, astăzi am
venit împreună cu discipolele noastre cu un recital, consacrat Bucovinei”.
„Unde-i dulcea Bucovină, /Unde-s codrii de aramă, de ce plâng din vamă-n vamă?”. Pentru prima dată au împărtăşit bucuria întregirii cu Bucovina istorică Dacian Dumitrescu, vicepreşedintele Asociaţiei Culturale „Pro Basarabia şi Bucovina” din Bucureşti, şi generalul în rezervă Ion Costaş din Chişinău, fost ministru de interne şi al apărării: „Mă simt onorat să fiu prezent la această sfântă sărbătoare a Bucovinei. 28 noiembrie este o sărbătoare legiferată de parlamentul României, când la 1918 Consiliul general a aprobat, în unanimitate, Unirea Bucovinei cu Patria-mamă. Această sărbătoare românească de suflet a fost întotdeauna pentru noi. Să ne bucurăm de această sărbătoare, care, într-o zi, ne va aduce pe toţi împreună, chiar şi în cadrul Uniunii Europene. Istoria va hotărî, dar şi fiecare dintre noi, putem fi şi un exemplu personal, putem face ceva pentru neamul românesc.”, a conştientizat oaspetele, prezentându-şi prietenul de la Chişinău, pe generalul Ion Costaş, prezenţa căruia, după cum a accentuat Dacian Dumitrescu, constituie o punte de legătură între România, Republica Moldova şi Bucovina, căci „Imperiile apar şi dispar”, dar românii rămân.
Român cu suflet mare şi patriot înflăcărat, rapsodul Nicolae Mintencu din Voloca, Învăţător Emerit al Ucrainei, ne-a fascinat din nou cu vocea-i măiastră, iar talentatu-i discipol, Ciprian Lupaşcu, a revărsat impresionat de răvăşitor pe strune de vioară „Balada” lui Ciprian Porumbescu. Poeta şi meşteriţa populară cu peniţă şi mâini de aur, Maria Bojescu, a citit poezia „Bucovina” din propria-i creaţie.
O dulce privighetoare, coborâtă parcă din baladă, profesoara şi cântăreaţa Victoria Costinean, Lucrător Emerit al Culturii din Ucrainei, conducătoarea Ansamblului etnofolcloric „Izvoraşul” din Ropcea, a dat glas, cu inima şi sufletul, fascinantelor două piese muzicale patriotice, aparţinându-i muzica şi versurile, sensibilizând: „Mă bucur că suntem în număr tot mai mare, că alături de noi e şi tineretul, fapt ce ne-a impresionat mult, admirându-i în costume veritabile naţionale pe românaşii din Pătrăuţii de Jos, raionul Storojineţ, care au păstrat cel mai bine portul popular”. Maria Dovghei, profesoară la Şcoala de Arte din Cernăuţi, absolventă a Conservatorului din Chişinău, a împodobit, cu vocea-i de o fineţe rară, revărsată din sferele divinului, cununa Sărbătorii cu o „Bucovină, mândră floare”, culeasă în primăvară din şiragul perlelor sale patriotice.
Octavian
Voronca, membru în conducerea a mai
multor societăţi naţional-culturale româneşti din ţinut, printre care „M.
Eminescu” şi „Golgota”, a adresat mulţumiri redacţiei „Zorilor Bucovinei”,
Societăţii „Arboroasa” şi Societăţii
Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, pentru organizarea
Zilei Bucovinei, relevând rolul hotărâtor al Societăţii pentru Cultura şi
Literatura Română în Bucovina, a publicaţiei „Glasul Bucovinei”, în Unirea
Bucovinei cu România, în 1918, menţionând că majoritatea delegaţilor au fost membri
ai acestei organizaţii nonguvernamentale. Porfir Ciocălău îşi pune mereu o
întrebare: „De ce ne divizăm în români şi moldoveni? Doar suntem toţi români!”.
Pedagogul Ion Bândiu, fost director şcolar, i-a îndemnat pe cei prezenţi să
sprijine ziarul prin abonare: „Zorile Bucovinei” e un ziar foarte interesant,
mai aproape de suflet, decât celelalte. Ne apără drepturile, a publicat şi
publică multe materiale din istoria vitregită a neamului”.
„Sunt român din Bucovina, /În Carpaţi mi-i rădăcina../Şi nu port în suflet vina /Că o sârmă mă desparte /De fraţii mei de departe”, ne-a înaripat şi înflăcărat aspiraţiile Gică Puiu, cel care a fost 5 ani solist al Ansamblului „Doina” din Chişinău şi al Ansamblului bucovinean, încurajându-ne că „A sosit ziua dreptăţii, / Ziua sfânt-a libertăţii, „Noi suntem români /Noi suntem pe veci aici stăpâni”.
Felicia NICHITA-TOMA
Fotografii: „Zorile Bucovinei”, Nicolae HAUCA
