SOCIETATEA „GOLGOTA” – 25 DE ANI DE ACTIVITATE FRUCTUOASĂ

19 septembrie 2016 р. | Categorie: Social

 „E TRIST SĂ FII ÎN CASA TA STRĂIN”

 „…Românie Mare

Priveşte către soare,

Că lăcrimează cineva.

O pasăre răpită

Cu forţa şi rănită

E sora Basarabia…”

      Şi Bucovina mea…

Mi-am asumat cutezanţa să intervin în conţinutul acestui înălţător  imn din sferele dragostei de Patrie ce poartă amprenta durerii înstrăinării de Ţară a Basarabiei, dar şi a multpătimitei noastre Bucovine, cedate şi răpite. Or, amarul înstrăinării s-a prelins din lacrimile de ceară ce au picurat în veşnicia martirilor sacrificaţi pe crucea Golgotei neamului românesc, care au murit de foame şi ger în neagră străinătate, în închisori şi gulaguri staliniste,  aprinse în colacul „parastasului” de Ion Boacă, preşedintele filialei din Culiceni a Societăţii ”Golgota”,  la Conferinţa Internaţională, organizată cu ocazia aniversării a 25 de ani de activitate a Societăţii „Golgota” a românilor din Ucraina. Mai bine zis, lumânările au luminat prin lacrima neuitării  celor prezenţi la simpozion. Tradiţional, precum  toate manifestările din ultima perioadă a Societăţii „Golgota”, şi cea din 17 septembrie curent, a fost inaugurată cu  „Tatăl nostru”, cu  cântece patriotice, interpretate cu suflet de  un grup de copii ai Ansamblului Folcloric „Perla”, condus de Iurie Levcic, preşedintele Centrului Bucovinean de Artă pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Româneşti, însoţiţi de vicepreşedintele Gheorghe Stratulat şi directoarea Şcolii Populare de Artă şi Civilizaţie Cernăuţi, Svetlana Ursu.

Tinerii urmaşi ai „Daciei creştine” au topit inimile celor prezenţi la simpozion prin înălţătorul suflu patriotic al cântecelor interpretate, încât, la un moment dat, ascultându-i, am avut senzaţia că s-a spus totul ce ne doare, că nimeni  nu mai are ce adăuga la durerile unui neam vitregit şi înstrăinat de Patria-mamă: „E trist să ai o ţară dezbinată,/ E trist să fii în casa ta străin, /Iar fratele să-ţi stea rănit la poartă, /Ca un Cristos, căzut între păgâni.../Nu mai suportăm jugul ce ni-l pun /Cei lipsiţi de neam, /Hai să ne ridicăm /Şi să-nfăptuim Unirea!”

Aplaudându-i cu căldură sufletească pe mesagerii Daciei străbune, care au fost menţionaţi la mai toate festivalurile la care au participat, atât în România, cât şi în alte ţări, consulul Edmond Neagoe  a ţinut să remarce prezenţa încântătoare  a membrilor Ansamblului „Perla” la cea de-a II-a ediţie a Festivalului de Folclor „Prahova iubeşte Basarabia” , unde s-a luat decizia ca anul viitor să se schimbe titulatura festivalului, care, graţie acestor tineri ambasadori ai cântecului românesc, de acum se va numi – „Prahova iubeşte Basarabia şi Bucovina”. Convins că aceste inestimabile valori ale culturii noastre vor perpetua, distinsul diplomat de la Consulatul General al României la Cernăuţi, referindu-se şi la activitatea preşedintelui Octavian Bivolaru nu ca un laudatio, ci şi ca o persoană implicată în mai multe acţiuni organizate şi de  celelalte  societăţi naţional-culturale ale românilor din Bucovina istorică:”Avem un moment de omagiere a activităţii  Societăţii „Golgota” ce de-a lungul timpului s-a străduit să pună în lumină realitatea crudă a istoriei, a durerii fără de sfârşit a românilor din nordul Bucovinei. Golgota românilor a fost pe întreg teritoriul ţării, dar, adevărul e că aici ea a cunoscut nişte valenţe incredibile. Sângele, lacrimile ce au scăldat acest pământ, au dus, fără doar şi poate, la mântuirea poporului român, care a rămas fidel culturii, tradiţiei strămoşeşti, dar şi comemorării eroilor neamului, pentru că cine cunoaşte şi îşi cinsteşte trecutul, acela are într-adevăr prezent şi va avea şi  viitor, fiindcă aceasta duce la păstrarea identităţii româneşti. Cinstirea trecutului, eroilor, amintirea, scoaterea la lumină a celor evenimente dramatice din trecut, pe care mulţi le-ar dori uitate, este la fel de importantă, precum promovarea şi conservarea valorilor naţionale ale poporului românesc, asemenea activităţii de apărare a limbii române în momente de grea cumpănă”. Urându-i  dlui Octavian Bivolaru sănătate,  să găsească „acea mână dreaptă care să preia în viitor destinul Societăţii „Golgota”,  excepţionalul diplomat român a adresat mulţumiri şi presei, care nu numai e prezentă la toate manifestările organizate de societăţile culturale, dar face ca ele „să rămână realmente în istorie, să străbată granițele către sufletul românilor, oriunde s-ar afla”: „Împreună cu Vasile Răuţ  şi Nicolae Toma, redactorul-şef al „Zorilor Bucovinei”, un ziar în faţa căruia îmi scot întotdeauna pălăria pentru faptul că există şi  luptă pentru românism aici, în zonă, ne-am străduit odată să-l conducem spre casă pe Octavian Bivolaru, deşi dânsul insista în mod eroic să parcurgă o distanţă apreciabilă pe jos. Iată câtă dragoste pentru aceste valori sacre are dl Octavian Bivolaru şi cât de mult se străduieşte să le promoveze!”.

ÎN MEMORIA CELOR CE AU PURTAT PE UMERI POVARA ISTORIEI ÎNSÂNGERATE

Octavian Bivolaru, preşedintele Societăţii „Golgota” a românilor din Ucraina, din modestie, probabil, s-a referit mai mult la istoria fondării şi la schimbarea denumiri, decât la cei 25 de ani de activitate fructuoasă a asociaţiei, când, cu ajutorul unor oameni de bună credinţă, au fost înălţate 40 de monumente, 31 de paraclise, au fost scoase din anonimat nume ale eroilor, organizate conferinţe şi parastase în memoria celor ce au purtat pe umeri povara istoriei însângerate a românilor înstrăinaţi. Tot în acea zi a avut loc  lansarea cărţii „Durerea Memoriei”, vol. II.

De altfel, prin osârdia domnilor Octavian Bivolaru şi pedagogului Octavian Voronca, la sediul Societăţii „Mihai Eminescu” a fost vernisată o expoziţie de fotografii,  dedicată activităţii de 25 de ani a Societăţii „Golgota”, ultimul referindu-se  la cele 4 valuri de deportări, conştientizând că cel mai groaznic şi înfiorător a fost cel din 13 iunie 1941, când mii de români bucovineni nevinovaţi, împreună cu familiile, fiind consideraţi „duşmani ai poporului sovietic”, au fost ridicaţi, transportaţi la gară şi încărcaţi în vagoane pentru vite şi duşi în neagră străinătate ca să li se piardă urma. Dl Octavian Voronca a făcut o prezentare succintă a celui de-al II-lea volum a cărţii  „Durerea Memoriei”, opinând pentru statutul de popor deportat al românilor din Bucovina, statut de care beneficiază tătarii din Crimeea, iar profesoara Elena Purici a propus să se facă un apel către Rada Supremă a Ucrainei privind acordarea drepturilor descendenţilor regimului totalitar la despăgubirile morale şi materiale, urmaşilor celor persecutaţi din motive politice, exilaţi, luaţi prizonieri, internaţi în spitale de psihiatrie, strămutaţi în alte părţi, exterminaţi în închisori etc. Ilie Popescu, preşedintele „Societăţii Regionale „Golgota”, a amintit încă o dată de faptele sale generoase şi munca depusă la înălţarea celor 8 cruci în memoria românilor bucovineni ce şi-au dat viaţa pentru libertate, pentru Ţară, pentru triumful adevărului istoric. Ilie Avasiloaie, preşedintele filialei Societăţii „Golgota” din Ţinutul Herţa, Vasile Bâcu, preşedintele Societăţii „M. Eminescu”, s-au referit la activitatea Asociaţiei. iar Alexandru Platonov, vicepreşedintele Fundaţiei Raionale „Gheorghe Asachi”, Herţa, şi-a expus viziunea privind îngrijirea troiţelor-monument de către tânăra generaţie.

 Nicolae Toma, redactorul-şef al bisăptămânalului „Zorile Bucovinei”, preşedintele Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi,  alături de sincerele felicitări l-a asigurat pe preşedintele Octavian Bivolaru de sprijin şi ajutor din partea ziariştilor publicaţiei ce pe parcursul celor 25 de ani au fost alături de Societatea „Golgota”, elucidând în presă toate evenimentele organizate.

Societatea „Golgota” a fost de-a lungul anilor susţinută şi ajutată de Societatea  „Arboroasa”, mai bine zis, de preşedintele ei,  scriitorul şi istoricul Dumitru Covalciuc: „Societatea „Golgota” a apărut cu 5 luni înainte de a se prăbuşi uniunea sovietică. Ce ştia tineretul? Noi nu ştiam nimic, considerându-ne cei mai fericiţi şi deodată aflăm despre atâtea crime! „Golgota”, pe parcursul anilor, a fost atât de lucrativă, a fost cea mai importantă şi continuă să lucreze…. Împreună, Societăţile „Golgota” şi „Arboroasa” au stabilit listele pe sate ale celor deportaţi, întemniţaţi, ale celor martirizați, De exemplu, almanahul „Ţara Fagilor”, care a început să publice din 1992, a ajuns la 7 mii de pagini de durere a românilor bucovineni. Despre aceea ce-am scris noi s-au editat cărţi în România, fără să fie amintiţi autorii articolelor. Nimeni nu  ne-a cerut permisiunea. E foarte dureros acest fapt. Noi spunem că Fântâna Albă este Katynul românilor. Studiind nişte documente, am descoperit unde a murit floarea românilor din Bucovina, cei duşi în 1940 – primarii, notarii – toţi în lagărele morţii din Komi, din  Karelia, la Onega etc. Katynul Bucovinei este la Vicika,  unde în spatele gării au fost aruncaţi şi îngropaţi 2 mii de români. Noi nu vorbim despre cei care au scăpat de la Onega şi au fost duşi în Armenia la munci silnice în cariere de piatră, la exploatările de cupru,  la construcţia drumurilor şi au murit. Noi nu vorbim despre strămutările românilor în regiunile Herson şi Zaporijja ce au durat până în 1952, fiind încărcaţi cu familii întregi, cu vite şi duşi…Iar eu când am nimerit în lagăr, în 1972…Am stat sub pământ, în lagărul de psihiatrie, la frontieră cu Iranul. Dacă şeful lagărului, care era evreu,  nu absolvea Universitatea din Cluj şi nu ştia româneşte, eram mort. Societatea „Golgota” este mare, lucrativă, dl Octavian Bivolaru e modest şi n-a spus totul ce-a făcut”. Dumitru Covalciuc a dat citire numelor activiştilor Societăţii „Golgota”, care pe parcursul acestor 25 de ani s-au înălţat la ceruri şi care au făcut foarte mult ca adevărul istoric să triumfe şi să fie cunoscut –  răposaţii Gheorghe Pavel Lazăr Furnică, Vasile Ilica,  Mihai Izmicher, Sain Mândrescu, Magdalena Morar, Alexandru Davidean, Ştefan Motrescu, Ion Posteucă, Nicolae Avasiloaie, Ştefan Ciocoboc, Elena Fedoreac, Gheorghe Frunză, Ion Voronca, Constantin Rotaru, Ilie Salahor, Nicolae Hanchevici,  preoţii Adrian Acostachioaie, Mihai Ivasiuc, Vladimir Borcea, Boris Ţapu, Gheorghe Zmoşu, Mihai Sternioală etc., remarcând: „Preoţii au fost întotdeauna cu noi. În 1991 au sfinţit Tricolorul, pe care l-am arborat. Acum la adunările noastre nu vezi nici unul…”. La propunerea scriitorului, în memoria celor care au cunoscut atrocităţile regimului totalitar sovietic s-a păstrat un minut de reculegere.

„AICI, LA CERNĂUŢI, SUNT MAI ROMÂNI…SE TRĂIEŞTE MAI ROMÂNEŞTE”

În opinia colonelului Nicolae Nicolovici, membru de onoare al Societăţii, „Golgota”, reprezentant al Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă din Rădăuţi,  însoţită de Diploma de Excelenţă, Societatea „Golgota” e ca „un copac mare, care trebuie să aibă ramuri –  urmaşi, care vor păstra vie memoria martirilor neamului, ca tragediile să nu se mai repete: „Când spui Golgota –  înseamnă suferinţa, când spui Eminescu – înseamnă cultură. Când vedem ce se întâmplă şi astăzi în jurul nostru, riscăm să mâncăm din aceeaşi pâine amară”. 

Salutul din Patria istorică l-a adus şi Ion Burciu, adjunct al preşedintelui Fundaţiei Pro Rădăuţi-Bucovina, reprezentant al Societăţii pentru Literatura şi Cultura Română în Bucovina, mulţumind pentru „trăirea momentelor înălţătoare de spirit românesc” aici, în Bucovina: „Am senzaţia că aici sunt mai români, decât la mine, acasă. Aici, la Cernăuţi, se trăiește mai româneşte”.

Laudele, elogierele, au venit şi din partea celor doi reprezentanţi ai Administraţiei Regionale de Stat Cernăuţi, cu sprijinul financiar al căreia s-a desfăşurat Conferinţa –  Oleksandr Şkuridin, adjunct al conducătorului aparatului, şi Viktor Griga, şef de secţie, desemnând cu diplome conducerea Societăţii „Golgota”, care s-a bucurat şi de prezenţa preşedintei filialei „Golgota” din suburbia Roşa, Maria Timcu,  activiştilor Alexandra Jar din Mihoreni, Ion Timciuc din Cernăuţi, soţilor Silvia şi Dumitru Ghivireac din Herţa, medicului Ion Broască, preşedintele Societăţii „Isidor Bodea”, arhivistului Dragoş Olaru etc.

Apreciind activitatea editorială şi modestia dlui Octavian Bivolaru, dna Maria Toacă, redactor-şef adjunct al „Zorilor Bucovinei”, secretara Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi a specificat: „S-au spus lucruri importante aici, dar s-a vorbit şi vrute şi nevrute. Vorbele, însă, se uită, numai ceea ce este scris rămâne în timp. Are o mare însemnătate străduinţa lui Octavian Bivolaru de a aduna în pagini de carte tot ce s-a scris despre activitatea societăţii „Golgota”, conduse de dumnealui, precum şi despre românii care au trecut prin calvarul deportărilor. Cele două volume, îndeosebi ultimul, ale „Durerii Memoriei” sunt o mărturie documentară a suferinţelor românilor din ţinutul nostru, o veritabilă oglindă a activităţii „Golgotei”, reflectate pe parcursul a 25 de ani, mai ales, în paginile „Zorilor Bucovinei”. Or, după cum au menţionat şi antevorbitorii, majoritatea materialelor din al doilea volum sunt preluate din „Zorile Bucovinei”. „Durerea Memoriei” este o carte trăită şi de noi, jurnaliştii de la acest ziar, care am fost martori şi ne-am adus contribuţia la apariţia ei. Meritul alcătuitorului este că a găsit un sponsor în străinătate, generos şi foarte modest (nici nu doreşte să-i fie menţionat numele), care i-a finanţat editarea celor două volume. Astfel, avem şi noi bucuria de a ne vedea schiţele, reportajele despre evenimente tragice din trecut şi suferinţele neamului adunate în pagini de carte. E un vechi deziderat al nostru, rămas nerealizat din cauza lipsei de mijloace financiare. Or, în aceşti 25 de ani colecţia „Zorilor Bucovinei” a adunat o voluminoasă „Carte neagră” a neamului. Referitor la aspectul grafic al volumului II, mi se pare că s-a cam făcut risipă de spaţiu, poate şi din cauză că la ziar suntem mereu în criză de spaţiu. Nu pot să trec cu vederea că sub reportajul meu, „Fericiţi sunt făcătorii de pace”, publicat în „Zorile Bucovinei” în mai 2010, drept semnătură stă „Libertatea Cuvântului”. Nu cred că s-a făcut intenţionat, o fi o greşeală a celor care au lucrat la tipărirea cărţii. Oricum, pentru posteritate important este să cunoască martirajul prin care au trecut românii noştri, păstrându-şi identitatea în pofida tuturor încercărilor. E foarte important ca „Durerea Memoriei” să ajungă în şcoli, să pătrundă în inimile tinerei generaţii, care, mare ni-i speranţa, va cunoaşte aceste tragedii doar din cărţi şi rememorările supravieţuitorilor”.

În cadrul conferinţei dl Vasile Răuţ a dat citire adresării Societăţii „Golgota” a românilor din Ucraina  privind reîntoarcerea denumirilor istorice ale localităţilor din nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţei, au fost aleşi noi membri în consiliul de conducere al Societăţii  „Golgota” a românilor din Ucraina – Maria Toacă-Andrieş  (vicepreşedinte), Alexandru Platonov,  Octavian Voronca, Vasile Răuţ, Adriana Lupu, Vladimir Acatrinei.

Felicia NICHITA-TOMA

Fotografii: „Zorile