28 martie 2024
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

ÎNTOARCEREA ACASĂ, PE URME DE ŞERPI ŞI DE ÎNGERI (Elogii binemeritate pentru scriitorul Nicolae Spătaru)

15 august 2016 р. | Categorie: Noutăţi

Şi-a anunţat intrarea în literatură ca poet, având deja în palmares zece volume de poezie, din care trei pentru copii. Desigur, nu numărul cărţilor determină valoarea unui scriitor, dar consecutivitatea şi tenacitatea cu care Nicolae Spătaru îşi lansează creaţia poetică, după debutul din 1992 (volumul de poeme „Întoarcerea zeilor”), trezeşte admiraţie. Surprinzător este faptul că până acum nu şi-a lansat nici o carte la Cernăuţi, oraşul unde şi-a făcut studiile, la Catedra de Filologie Română şi Clasică a Universităţii „Iuri Fedkovyci”, deşi a participat împreună cu scriitori din Moldova la întâlniri cu studenţii de la alma mater, precum şi cu consătenii de la baştina sa, satul herţean Horbova.

Şi mai interesant este că la prima lansare în oraşul studenţiei şi celor dintâi respiraţii lirice n-a venit cu creaţia ce-l reprezintă, adică poezia, ci într-o ipostază nouă – cea de prozator. A venit şi ne-a cucerit de la prima vedere – cu... „Îngerul purta fustă mini”, un volumaş de proză scurtă, dar excelent scrisă „de mână sigură”, cum l-au apreciat exegeţii. Drept că şi un titlu incitant, frapant (chiar deocheat, aş spune), contează mult pentru a atrage atenţia cititorului. De asemenea, are importanţă foarte mare şi pe cine îţi iei de prezentatori, susţinători, lăudători (oricum le-am zice sensul este acelaşi). Dar acestea nu-şi joacă rolul în cazul lui Nicolae Spătaru. După cum reiese din nuvela care a dat titlul culegerii, el conştientizează mai bine decât oricine ce înseamnă o lansare de carte şi ce consecinţe nefaste poate avea aroganţa pentru un scriitor hrănit cu iluzii deşarte. Totodată, nu-i este străin spiritul autocritic cu ingrediente umoristice, recunoscând că „ştie unde îl strânge opinca”.

Spre deosebire de eroul din proza sa de debut, tragicul-comicul Corneliu Isărescu, la lansarea cărţii la Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuţi, autorul Nicolae Spătaru a avut parte de prezentatori sinceri şi binevoitori. Şi nu doar pentru că, vorba exegetului Ştefan Hostiuc, „La înmormântări şi la lansări de carte se vorbeşte numai de bine”. Or, tot el, evidenţiind virtuţile talentului de romancier al autorului, a recunoscut că „nu i-a găsit nici un nod în papură”. Şi critici de prestanţă din Republica Moldova şi România, i-au apreciat prin cronici elogioase primul volum de proză, tipărit la prestigioasa editură „Junimea” din Iași. Preşedintele Centrului „Eudoxiu Hurmuzachi”, poetul Vasile Tărâţeanu, a dat citire câtorva crâmpeie din acele cronici publicate în diverse reviste literare. Bunăoară, scriitorul Grigore Chiper, menționează că „Nicolae Spătaru are indiscutabil fibră de romancier, că prozele lui, cele mai extinse, desigur, sunt de fapt nişte romane în miniatură”. De aceeaşi părere este și Lucia Cuciureanu care consemnează în ARCA arădeană că povestirile lui Nicolae Spătaru pornesc de la un realism bine redat, clar, exprimat simplu în propoziţii sau fraze scurte, ceea ce realizează un dinamism bun al naraţiunii şi al lecturii. Că se savurează uşor, într-o singură seară, oferind clipe delicioase de lectură au mărturisit şi scriitorii noştri – Simion Gociu, Ilie Zegrea. Şi alţii care au reuşit să citească volumul au menţionat vâna de narator a autorului, intercalarea dintre realitate şi fantastic, filonul mistic, delicateţea umorului, semnificaţia detaliilor… Mai pe scurt, la Cernăuţi, Nicolae Spătaru a primit o porţie bună de încurajare pentru a trece de la modeste încercări la realizarea sa ca prozator consacrat.

Cu note de dulce melancolie a unduit atmosfera interpreta de muzică populară, Valentina Antoşciuc. După o lipsă de 17 ani de acasă, cântăreaţa apare din nou în faţa spectatorilor, care n-au uitat-o. Mi s-a părut şi ea ca „sărmana turturică” din doina cântată cu sfâşietoare jale, dar numai pentru câteva clipe, căci, ca orice om de talent, are şi Valentina un înger ocrotitor. Cât despre Nicolae Spătaru, îngerul său de pază i-a fost alături. Nu purta fustă mini, dar era încântătoare în grija de a ne servi cu plăcinte, sarmale şi câte-un păhărel de vin moldovenesc, ridicat întru dăinuirea în timp a cărţilor soţului ei.

Maria TOACĂ