ÎNCĂ O CRUCE A DURERII ŞI-A ÎNĂLŢAT MARTIRII SUB CER ŞI PE PĂMÂNT ROMÂNESC

Printre cei 56 de martiri, „vânaţi” cu forţa, încarceraţi, apoi încărcaţi în vagoane pentru vite şi duşi în neagră străinătate ca să se piardă urma neamului românesc din Bucovina cedată şi înstrăinată de Ţară, nimiciţi, în 1944-1945, de regimul barbar sovietic în lagărele morţii de pe ţărmurile lacului Onega,  în Siberii de gheaţă, care nu au nici morminte, nici cruci la căpătâi, dar  care au „revenit”, în sfârşit, după 71 de  ani, la baştină, doar prin numele  dantelate cu lacrimi în piatră,  pe  această cruce a durerii neamului românesc, e şi numele bunelul meu după tată , Nicolae NICHITA al lui Gheorghe.

 Înălţat sub cer şi pe pământ românesc, în pridvorul sfântului locaş de închinare – Biserica „Sfântul  Ierarh Nicolae”din comuna Voloca pe Derelui, prin osârdia preacucernicului paroh Ioan Gorda, protopop de Hliboca,  şi a enoriaşilor, a rudelor care sincer îşi deplâng părinţii,fraţii, decedaţi în chinuri cristice de foame, ger şi muncă silnică, la iniţiativa  dl Ilie Popescu, preşedintele Societăţii Regionale „Golgota”,  care a şi „pus” primele 500 de grivne la temelia Troiţei,  simbolicul monument ce de acum înainte le va înveşnici eroilor nemurirea, le va aminti  volocenilor, în deosebi celor tineri, de trecutul sângeros, îndemnându-i la neuitare, să-şi amintească întotdeauna de pagina neagră şi sângeroasă a tristei şi dramaticii noastre istorii, ca numele martirilor ce s-au jertfit viaţa la altarul credinţei şi iubirii de Neam să nu zacă în bezna uitării, ca asemenea tragedii să nu se mai repete. Or, la această sfântă datorie i-au îndemnat preacucernicii părinţi Ioan Gorda, Vasile Paulencu, parohul Bisericii din Crasna, Dumitru Tocar, parohul Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Hruşăuţi, după  oficierea slujbei de pomenire de către un sobor de alese feţe bisericeşti din raionul Hliboca (fostul Adâncata) şi din Rădăuţi, România, în frunte cu protopopul de Hliboca,. La păstrarea memoriei celor  distruşi fără vină şi îngropaţi în pustiuri în gropi comune, s-au referit  Gheorghe Predii, şeful ARS Hliboca, Petro Panciuk, preşedintele Consiliului Raional Hliboca, lideri ai societăţilor naţional-culturale româneşti din ţinut, oaspeţi din România.

Cu un pios elogiu le-a înveşnicit martirilor neamului nemurirea distinsul diplomat român, Excelenţa Sa  Eleonora Moldovan, Consulul General al României la Cernăuţi, care  în acea zi de conotaţie istorică a fost prezentă la înălţarea monumentului simbolic în această comună de vrednici români, unde înfloreşte graiul matern şi iubirea de Patria-mamă: „E un moment de înălţare aici, la Voloca –  comunitate demnă în toate, atât în păstrarea credinţei, cât şi a tradiţiilor  - în memoria acelor care ne-au adus libertatea, rugăciunea pentru eroii neamului, pe care suntem datori să-i respectăm şi să-i comemorăm, fiindcă prin jertfa lor am ajuns aceste clipe, această libertate de a ne ruga în limba noastră maternă, de a ne păstra identitatea. Doar în credinţă ne putem păstra valorile creştine, identitare şi naţionale. Prin acest monument sfânt, prin această Troiţă istoria şi viitorul nostru sunt împreună. Nu putem avea un viitor adevărat fără trecut. Aceşti oameni pomeniţi azi aici nu sunt şi nu vor fi uitaţi. Sacrificiul lor rămâne veşnic. Îi mulţumesc din suflet părintelui protopop Ioan Gorga, enoriaşilor. Să mulţumim şi autorităţilor ucrainene pentru sprijinirea acestui proiect frumos, care a ajuns, în sfârşit, şi în Voloca, deşi mă aşteptam ca Voloca să fie primul sat unde sunt înălţate asemenea monumente importante întru înveşnicirea jertfei celor care au pătimit departe de casele şi familiile lor. Eroii care sunt pomeniţi nu mor niciodată, iar uitarea este cel mai mare păcat”.

Printre acei cu răni încă sângerânde în inimi, care îşi deplâng  rudele omorâte de odiosul  regim comunist, după „eliberarea”, în 1944, a nordului Bucovinei, o lumânare la Troiţă întru veşnicia eroilor au aprins Ion Sauciuc, tatăl său Toader fiind  arcănit de slugoii regimului sovietic şi dus  cu forţa la Onega, unde a murit de foame, fără tată rămânând  4 copii; Varvara Creangă, tatăl căreia, Nichifor  Onofreiciuc al lui Leonte, a murit eroic în luptele de la Tighina, în 1943, făcând parte din corpul armatei române, ea rămânând orfană de părinte .la vârsta de doar 2 anişori; Maria Nichitovici, bunelul după mamă, Procopie Paulencu a Toderesei şi socrul dnei Silvica Paulencu, care a fost dus forţat la Onega, s-a întors de  36  kg şi îl hrăneau cu linguriţa, căci era sleit de putere, încât nici nu putea ţine lingura în mână; Viorica lui Toader al lui Petrea, ruda sa, Ion Isar murind la Onega etc.

Dincolo de orice, de-acum înainte şi martirii comunei Voloca au numele înveşnicit în neuitare la baştină.  Or, la Troiţa eroilor ce s-au jertfit pentru  continuitatea neamului vor veni nepoţii şi strănepoţii cu o floare, vor aprinde o lumânare, căci anume graţie eroilor trăim pe acest pământ sfânt, după cum a accentuat şi părintele Ioan Gorda: „O lumânare, o rugăciune de pe buzele noastre ne va aduce aminte că au fost, sunt şi vor fi întotdeauna printre noi. Să nu se mai repete asemenea tragedii, să piară tot răul dintre noi. Nu doresc s-o ridic în slăvi, însă, sincer vorbind, de când în fruntea Consulatului General al României la Cernăuţi se află dna Eleonora Moldovan, suntem mai ocrotiţi, în fiecare sat din ţinut apare câte o cruce sfinţită prin sângele martirilor noştri. Îi aducem sincere mulţumiri pentru susţinere şi ajutorul acordat în rezolvarea problemelor românilor din nordul Bucovinei”.

Felicia NICHITA-TOMA