Printre cei 56 de martiri, „vânaţi” cu forţa, încarceraţi, apoi încărcaţi în vagoane pentru vite şi duşi în neagră străinătate ca să se piardă urma neamului românesc din Bucovina cedată şi înstrăinată de Ţară, nimiciţi, în 1944-1945, de regimul barbar sovietic în lagărele morţii de pe ţărmurile lacului Onega, în Siberii de gheaţă, care nu au nici morminte, nici cruci la căpătâi, dar care au „revenit”, în sfârşit, după 71 de ani, la baştină, doar prin numele dantelate cu lacrimi în piatră, pe această cruce a durerii neamului românesc, e şi numele bunelul meu după tată , Nicolae NICHITA al lui Gheorghe.
Înălţat sub cer şi pe pământ românesc, în pridvorul sfântului locaş de închinare – Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae”din comuna Voloca pe Derelui, prin osârdia preacucernicului paroh Ioan Gorda, protopop de Hliboca, şi a enoriaşilor, a rudelor care sincer îşi deplâng părinţii,fraţii, decedaţi în chinuri cristice de foame, ger şi muncă silnică, la iniţiativa dl Ilie Popescu, preşedintele Societăţii Regionale „Golgota”, care a şi „pus” primele 500 de grivne la temelia Troiţei, simbolicul monument ce de acum înainte le va înveşnici eroilor nemurirea, le va aminti volocenilor, în deosebi celor tineri, de trecutul sângeros, îndemnându-i la neuitare, să-şi amintească întotdeauna de pagina neagră şi sângeroasă a tristei şi dramaticii noastre istorii, ca numele martirilor ce s-au jertfit viaţa la altarul credinţei şi iubirii de Neam să nu zacă în bezna uitării, ca asemenea tragedii să nu se mai repete. Or, la această sfântă datorie i-au îndemnat preacucernicii părinţi Ioan Gorda, Vasile Paulencu, parohul Bisericii din Crasna, Dumitru Tocar, parohul Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Hruşăuţi, după oficierea slujbei de pomenire de către un sobor de alese feţe bisericeşti din raionul Hliboca (fostul Adâncata) şi din Rădăuţi, România, în frunte cu protopopul de Hliboca,. La păstrarea memoriei celor distruşi fără vină şi îngropaţi în pustiuri în gropi comune, s-au referit Gheorghe Predii, şeful ARS Hliboca, Petro Panciuk, preşedintele Consiliului Raional Hliboca, lideri ai societăţilor naţional-culturale româneşti din ţinut, oaspeţi din România.
Cu un pios
elogiu le-a înveşnicit martirilor neamului nemurirea distinsul diplomat român,
Excelenţa Sa Eleonora Moldovan, Consulul
General al României la Cernăuţi, care în
acea zi de conotaţie istorică a fost prezentă la înălţarea monumentului
simbolic în această comună de vrednici români, unde înfloreşte graiul matern şi
iubirea de Patria-mamă: „E un moment de înălţare aici, la Voloca – comunitate demnă în toate, atât în păstrarea
credinţei, cât şi a tradiţiilor - în memoria acelor care ne-au adus libertatea,
rugăciunea pentru eroii neamului, pe care suntem datori să-i respectăm şi să-i
comemorăm, fiindcă prin jertfa lor am ajuns aceste clipe, această libertate de
a ne ruga în limba noastră maternă, de a ne păstra identitatea. Doar în
credinţă ne putem păstra valorile creştine, identitare şi naţionale. Prin acest
monument sfânt, prin această Troiţă istoria şi viitorul nostru sunt împreună. Nu
putem avea un viitor adevărat fără trecut. Aceşti oameni pomeniţi azi aici nu
sunt şi nu vor fi uitaţi. Sacrificiul lor rămâne veşnic. Îi mulţumesc din
suflet părintelui protopop Ioan Gorga, enoriaşilor. Să mulţumim şi
autorităţilor ucrainene pentru sprijinirea acestui proiect frumos, care a
ajuns, în sfârşit, şi în Voloca, deşi mă aşteptam ca Voloca să fie primul sat
unde sunt înălţate asemenea monumente importante întru înveşnicirea jertfei
celor care au pătimit departe de casele şi familiile lor. Eroii care sunt
pomeniţi nu mor niciodată, iar uitarea este cel mai mare păcat”.
Printre
acei cu răni încă sângerânde în inimi, care îşi deplâng rudele omorâte de odiosul regim comunist, după „eliberarea”, în 1944, a
nordului Bucovinei, o lumânare la Troiţă întru veşnicia eroilor au aprins Ion
Sauciuc, tatăl său Toader fiind arcănit
de slugoii regimului sovietic şi dus cu forţa
la Onega, unde a murit de foame, fără tată rămânând 4 copii; Varvara Creangă, tatăl căreia,
Nichifor Onofreiciuc al lui Leonte, a murit eroic în luptele de la Tighina, în
1943, făcând parte din corpul armatei române, ea rămânând orfană de părinte .la
vârsta de doar 2 anişori; Maria Nichitovici, bunelul după mamă, Procopie
Paulencu a Toderesei şi socrul dnei Silvica Paulencu, care a fost dus forţat la
Onega, s-a întors de 36 kg şi îl hrăneau cu linguriţa, căci era sleit
de putere, încât nici nu putea ţine lingura în mână; Viorica lui Toader al lui
Petrea, ruda sa, Ion Isar murind la Onega etc.
Dincolo de orice, de-acum înainte şi martirii comunei
Voloca au numele înveşnicit în neuitare la baştină. Or, la Troiţa eroilor ce s-au jertfit pentru continuitatea neamului vor veni nepoţii şi
strănepoţii cu o floare, vor aprinde o lumânare, căci anume graţie eroilor
trăim pe acest pământ sfânt, după cum a accentuat şi părintele Ioan Gorda: „O
lumânare, o rugăciune de pe buzele noastre ne va aduce aminte că au fost, sunt
şi vor fi întotdeauna printre noi. Să nu se mai repete asemenea tragedii, să
piară tot răul dintre noi. Nu doresc s-o ridic în slăvi, însă, sincer vorbind,
de când în fruntea Consulatului General al României la Cernăuţi se află dna
Eleonora Moldovan, suntem mai ocrotiţi, în fiecare sat din ţinut apare câte o
cruce sfinţită prin sângele martirilor noştri. Îi aducem sincere mulţumiri
pentru susţinere şi ajutorul acordat în rezolvarea problemelor românilor din
nordul Bucovinei”.
Felicia NICHITA-TOMA