25 iunie 2022
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

LA PLĂCINTE, ÎNAINTE, LA RĂZBOI, ÎNAPOI

12 august 2016 р. | Categorie: Noutăţi

De ce avem atâtea probleme ce se  înmulţesc şi se agravează din an în an? Nu e o întrebare retorică – fiindcă nu există unitate între români, în deosebi, între liderii asociaţiilor naţional-culturale româneşti, ci o societate dezbinată – fiecare trage focul la oala lui, mai ales când e vorba de mijloace băneşti, acordate de Guvernul României. Unii dintre ei, slugi la mai mulţi stăpâni, se duc doar la împărţirea banilor, dar nu şi acolo unde românii se luptă cu cei ce-i conduc pentru a-şi apăra drepturile minoritare la învăţământ, la continuitate. Or, „La plăcinte, înainte, la război, înapoi”, vorba lui Ion Creangă, care a avut grijă să ne pricopsească vocabularul cu un proverb potrivit pentru aceşti „patrioţi”.

Deşi, când  apar probleme acute, mă refer, în primul rând, la ucrainizarea sau închiderea şcolilor cu limba română de predare din Bucovina istorică, ziariştii de la „Zorile Bucovinei” sunt chemaţi să scrie adevărul, chiar dacă nu de puţine ori ne ciocnim, din această cauză, cap în cap cu cei de la putere, căci celelalte ziare îl mai ocolesc pentru a nu-i deranja cu critică pe şefi,  despre  recenta întâlnire cu Oleksii Kaspruk, primarul Cernăuţiului,  unde s-a discutat chestiunea deschiderii unei grădiniţe pentru copiii românilor, n-am fost anunţaţi, pe când urmau să fie prezenţi toţi conducătorii societăţilor româneşti din ţinut, căci nu e vorba de deschiderea unei prăvălii particulare!

Oricum, ziariştii de la bisăptămânalul  „Zorile Bucovinei”, în pofida faptului că publicaţia suportă mari greutăţi financiare, nu îngenunchează în faţa nimănui,  au apărat şi vor apăra interesele românilor înstrăinaţi de Ţară, precum au făcut pe parcursul anilor, în deosebi, în ultimi, când intenţiile celor de la conducere sunt camuflate de dorinţele unor români ce-şi trădează Strămoşii din morminte, înstrăinându-şi odraslele de rădăcina Neamului Românesc.

Dincolo de orice, e periculos să-i critici pe  guvernanţi,  cu atât mai mult pe lideraşii noştri,  fiindcă se supără foc, simțindu-se cu musca pe căciulă. Însă nu dă Doamne să aminteşti măcar în zbor de vreun  prieten, amic sau consătean ce îşi trădează astfel Neamul, înstrăinându-şi copiii de Graiul Matern. îţi aprinzi atunci paie ude-n cap! E o temă dureroasă ce nu place nimănui, nici măcar trădătorilor, vânzătorilor de Grai şi Neam.  Sunt sigură că n-o să-i placă deloc nici unei doamne, lider  al unei asociaţii culturale, cu răsunet european, care şi-a dat fiul de 10 anişori la o şcoală ucraineană din Cernăuţi. Acum bietul copil  vorbeşte într-o limbă păsărească, nu în frumoasa şi melodioasa  limbă a strămoşilor săi. Dar nu poartă el vina, ci părinţii. S-a întristat foarte mult,  când i-am spus să vorbească frumos româneşte, precum prietenul său de aceeaşi vârstă, dar care învaţă la şcoala cu limba română de predare din sat. E încă mic, dar e conştient că părinţii n-au procedat corect. Înţelege că vorbeşte  stâlcit în română, de aceea, ruşinat şi trist până la lacrimi, mi-a răspuns: „Mama a dorit să învăţ în ucraineană, la Cernăuţi”. De altfel, cât nu s-au spetit unii, cât n-au pus umărul, ucrainizarea şcolii, graţie adevăratului patriotism, nu doar demonstrat, ci trăit pe viu cu sufletul de românii băştinaşi, ŞM Voloca a rămas cu limba română de predare. De aceea cei care doresc să-şi instruiască odraslele într-o altă limbă străină îşi duc copii la şcolile din Cernăuţi şi Corovia, sat vecin, românesc din  rădăcină, dar ucrainizat odată cu ucrainizarea şcolii, după cum şi procedează cei lipsiţi de suflet şi de cei 7 ani de-acasă. Iar tinerii lor urmaşi suferă din această cauză, vorbind o limbă stâlcită. Mai bine zis, un cuvânt în română şi două în ucraineană.

 Nesimţirea unei astfel de mame nu are limită şi nici iertare. Îi place să conducă societatea naţional-culturală românească, să se bucure de unele privilegii din partea Ţării, copilul să se odihnească pe litoralul Patriei istorice, dar nu-şi iubeşte limba, neamul. Altminteri nu şi-ar fi înstrăinat fiul de Graiul Străbunilor – de Limba Română.

Spre regret, nu ne salvează Limba nici concertele organizate în ultimul timp cu duiumul prin satele noastre româneşti, care, încetul cu încetul, se ucrainizează tot mai mult odată cu procesul de învăţământ.

Dragi părinţi, nu vă înstrăinaţi copiii de graiul strămoşilor!!!

Felicia NICHITA-TOMA