ÎI SLĂVIM NEMURIREA. Reverenţe pentru Eminescu la Cernăuţi

Miercuri, 15 iunie, ziua întreagă am vorbit, am visat, ne-am plimbat cu Eminescu prin oraşul veşniciei sale. Stăm la sfat şi în alte zile: când ne doare sufletul – cu armonia alinătoare a versului, când ni se deşteaptă spiritul de revoltă – cu publicistica-i combativă, când avem nevoie de-un suport moral – cu tot ce ne-a lăsat moştenire în creaţia sa. Dar niciodată pentru noi, românii ce păşim zilnic pe urmele Poetului, Eminescu nu e mai ziditor în cuvânt, ca la 15 ianuarie şi 15 iunie, când ne adunăm din toate colţurile pământului înstrăinat de Ţară să-i slăvim nemurirea, să-i împărtăşim dragostea şi durerea. Şi-l auzim cum suspină cu sufletul îmbălsămat de tei: „Of, neamul nevoii”. De data aceasta, având un solid sprijin din partea României, pe dl Petre Guran, secretarul de stat la Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni din cadrul MAE al României, şi dl Valentin Răducanu, director la acelaşi Departament, Poetul comemorat ne-a zâmbit parcă mai puţin trist din eternitate.

La mormântul profesorului iubit

Înainte de a deveni Luceafăr de lumină peste vremuri şi peste moarte, Mihai Eminescu a fost un copil, dat de părinţi la şcoală departe de Ipoteştii natali, la Cernăuţi, unde a avut norocul să-l aibă de profesor pe eruditul ardelean Aron Pumnul. Anul acesta marcăm a 150-a aniversare de la debutul literar al junelui Eminovici, cu lacrima-i vărsată la mormântul celui ce i-a fost stea călăuzitoare. Această aniversare a readus alături de comemorarea Poetului şi momentul de pomenire duhovnicească a remarcabilului profesor. Dimineaţa de 15 iunie a început cu slujba unui vrednic sobor de preoţi la mormântul lui Aron Pumnul din vechiul cimitir din Cernăuţi, privegheat cu dragoste creştinească de părintele Cristofor, parohul capelei mitropolitane Trei Ierarhi, avându-i alături la rugăciunea pentru Eminescu şi pentru profesorul său pe protopopul raionului Storojineţ Vasile Covalciuc, protopopul Hlibocii Ioan Gorda şi preotul din Bucureşti Radu Ilaş. Deşi prof. dr. Ilie Luceac a amintit că locul unde l-a plâns elevul Mihăiţă Eminovici pe dascălul iubit a fost în altă parte, acolo unde astăzi se află biblioteca Universităţii Cernăuţene, totuşi osemintele lui Aron Pumnul odihnesc în acest loc, de unde ne veghează mitropoliţii Bucovinei. Ca nicicând altădată s-a bucurat de reverenţe şi sufletul chinuit al vizionarului dascăl – prin prezenţa înaltului demnitar Petre Guran, prin cuvântul de laudă înţelepciunii rostit de părintele Vasile Covalciuc, prin elogiul adus de Consulul General al României la Cernăuţi, dna Eleonora Moldovan, care a invocat liantul de valori împărtăşite de Eminescu şi de Biserica Ortodoxă, numită de Poet mama spirituală a românilor: „Din 2003, Sfântul Sinod al BOR a orânduit ca de zilele eminesciene în parohiile din România şi din afara ţării să fie organizate manifestări comemorative. Comunităţile româneşti din Bucovina şi Transcarpatia au înţeles acest mesaj, perpetuând tradiţia de împărtăşire şi promovare a acestor valori”. În duh şi spirit eminescian s-au unit grupurile de copii din Mahala şi Pătrăuţii de Jos, tineri profesori şi studenţi de la Catedra de Filologie Română şi Clasică, împreună cu inimoasa lor îndrumătoare dr. Lora Bostan şi şefa Halina Zagaiska, lideri şi membrii ai societăţilor româneşti, conaţionali din satele noastre în care pulsează dorul de Eminescu.

La Casa cu urme sfinte

Cu vibraţia versului din „Melancolia” eminesciană „Credinţa zugrăveşte icoanele-n biserici”, rostit de scriitorul Vasile Tărâţeanu, preşedintele CCR „Eudoxiu Hurmuzachi” şi al Fundaţiei de binefacere „Casa Limbii Române”, am urmat paşii spre „valea plângerii”, căci astfel am putea numi locul unde stă bustul Poetului din curtea Casei lui Aron Pumnul. Dl Vasile Tărâţeanu a inaugurat momentul comemorativ cu recunoaşterea enormelor datorii faţă de aceste două mari personalităţi, dar şi cu explicarea cauzelor care tărăgănează pe parcursul a două decenii restaurarea Casei şi deschiderea Muzeului „Mihai Eminescu”. Sunt bine cunoscute eforturile sale şi decizia guvernului român, însă deocamdată, potrivit spuselor sale, nu s-a primit nici un ban pentru proiectarea şi începerea lucrărilor. Unul din organizatorii manifestării, poetul Ilie T. Zegrea, preşedintele Societăţii Scriitorilor Români din Cernăuţi, a intervenit cu replica: „Vinovaţi suntem noi toţi. De şase ani de când a plecat de aici ultimul locatar nu s-a bătut nici un cui. Acoperişul curge, casa se distruge...”.
Un răspuns foarte clar şi concret a venit din partea demnitarului român Petre Guran, care a amintit de oportunitatea de a nu amâna nimic, de sentimentul responsabilităţii, dar şi al vinovăţiei „că nu am făcut destul pentru poporul nostru, pentru binele aproapelui”. În privinţa Casei lui Aron Pumnul a precizat că „tărăgănarea este regretabilă” şi cum ajunge acasă va anunţa un concurs, va reuni oameni responsabili pentru a găsi soluţia: „Nu e vorba de decizia politică, ci de analiza tehnică, de transparenţă, de cum se cheltuieşte fiecare ban...”. Referindu-se la semnificaţia zilei eminesciene şi rolul lui Eminescu de creator al limbii române literare, dl Petre Guran şi-a manifestat admiraţia pentru limba vorbită de românii din Cernăuţi – inima culturală a României: „Îl respectăm pe Eminescu şi prin atenţia ce-o acordăm cuvintelor, vreau să vă aduc aminte că româna este limba oficială a Uniunii Europene. Vă mulţumesc că aţi ştiut să păstraţi această limbă ca un tezaur”. Mulţumiri pentru menţinerea tradiţiei de a ne cinsti înaintaşii ne-a adresat şi Excelenţa Sa Eleonora Moldovan, întreaga suită de manifestări desfăşurându-se cu participarea şi sprijinul Consulatului General al României la Cernăuţi.
Ctitor de punţi către culturile vecine
Monumentul Poetului din centrul oraşului a fost troienit de flori şi elogii din partea autorităţilor locale – Ivan Muntean, preşedintele Consiliului Regional, Ihor Bogatyreţ, adjunct al guvernatorului regiunii, Volodymyr Serediuk, viceprimarul Cernăuţiului. Alături de numeroşi români din ţinutul nostru au fost prezenţi oaspeţi din Rădăuţi (o delegaţie în frunte cu dl Ştefan Rotaru), din Ipoteşti şi Suceava. Discursuri despre Eminescu – simbol al destinului comun al popoarelor român şi ucrainean, despre înscrierea Cernăuţiului, prin Eminescu, în cultura universală au rostit oaspetele Petre Guran şi gazda Ivan Muntean.
Eminescu din sufletul copiilor
Rânduind avalanşa de emoţii din jurul monumentului astral al Poetului, dl Vasile Bâcu, preşedintele Societăţii „Mihai Eminescu”, ne-a invitat la Casa Naţională, unde sălăşluia „O lume ce gândea în basme şi vorbea în poezii”. Din iniţiativa membrului prezidiului Societăţii, Octavian Voronca, a fost anunţat un concurs de desene pe motive din creaţia eminesciană. Au participat 18 copii, cu 23 de lucrări. Făcând bilanţul, dl Vasile Bâcu i-a declarat pe toţi învingători, înmânându-le celor prezenţi diplome. E de menţionat participarea activă a copiilor de la şcoala de pictură din Herţa, gimnaziul nr. 6 din Cernăuţi, ŞM Oprişeni. De la şcoala nr. 13 din Horecea a fost menţionată Maria Costaş, pe care o ştiam până acum talentată la cântec şi recitarea versului eminescian. Societatea „Mihai Eminescu” a venit cu două surprize: grupul editorial „Cuvântul” a tipărit, dăruind tuturor doritorilor, placheta „Lăcrimioarele învăţăceilor...” în forma-i iniţială; muzeograful Elena Berescu de la complexul memorial din Ipoteşti a vernisat o expoziţie de carte deosebit de preţioasă – facsimile ale manuscriselor eminesciene. „Toate aceste mărturii de la Ipoteşti ne vor cimenta, vor îndruma şi mai bine activitatea noastră”, a evidenţiat dna Eleonora Moldovan, ţinând să-l felicite pe Vasile Bâcu şi pentru recenta-i distincţie primită la Botoşani – „Teiul de Aur” la categoria publicistică din partea editurii Geea. Copiii participanţi la concursul de desen au primit asigurarea că vor beneficia de odihnă pe litoralul românesc în cadrul taberei de la Sulina.
Cu versul eminescian şi limba română spre viitor
A devenit o tradiţie ca scriitorii români din Cernăuţi, uniţi în jurul poetului Ilie T. Zegrea, să se adune la momente eminesciene la Biblioteca regională „M. Ivasiuk”, care are frumoase legături de suflet cu Biblioteca Bucovinei „Ioan Zbiera”, directorul ei Grabriel Cărăbuş, precum şi şefa de secţie Alis Niculică fiind prezenţi la simpozionul literar-ştiinţific „Porni Luceafărul...”. Evenimentul dedicat împlinirii a 150 de ani de când sufletul românesc dăinuieşte sub raza Luceafărului a fost susţinut de comunicările lui Dragoş Olaru, arhivist consacrat, Alexandriei Cernov, membru de onoare al Academiei Române, Radu Ilaş, preot şi cercetător al tainelor miracolului eminescian, Mircea Lutic, poet, excelent sonetist, căutător şi apărător al veşnicelor adevăruri, Dorin Misichevici, profesor şcolar cu vocaţie de filozof. Nu voi face un rezumat al comunicărilor, mai rezonabilă fiind publicarea lor integrală în mai multe numere ale ziarului, dacă autorii vor dori să ni le prezinte. Însă, fiorul emoţional, încrederea că Eminescu nu doar a fost şi este, ci va fi întotdeauna ni le-au altoit recitalurile elevilor de la gimnaziul nr. 6, şcoala nr.13, ŞM nr.10 de la Roşa, de la Liceul „Mihai Eminescu” din Carapciu, însoţiţi de directorul Eugen Tovarniţchi şi profesoara de română Elena Tovarniţchi, care a prezentat şi o lecţie model de predare a operei eminesciene. Cei trei elevi de la Carapciu – Cristina Eremco, Valentin Bojescu şi Loredana Timciuc, au venit îmbrăcaţi în costume naţionale autentice. Grupul de declamatori de la gimnaziul nr.6 (Andrei Cravciuc, Romina Carol, Vlad Grişco), prezentat de absolventa Sara Deac, ne-a răscolit şi ne-a însufleţit cu versuri de la începutul şi până la maturitatea poetică a lui Eminescu, mai ales cu îndemnul „Ruşine pentru cel ce doarme” din poezia „La arme”, recitată de Dumitru Ungureanu. Emoţionant a fost momentul poetic susţinut de răbdătorii copii de la Roşa – Alexandra Ursuleac, Andrei Scripcaru, Elena Cojocaru, Elvira Morăraş şi Alexandru Toderean de la şcoala nr. 13. Alături de profesorii lor, de metodistele Lilia Govornean şi Valentina Jecov, ei au sorbit până la urmă înţelepciunea din cuvintele îndrumătorilor pe calea atât de lungă a stelei eminesciene. Această nobilă calitate a lor a fost nuanţată de ministrul consilier Ionel Ivan, care a mulţumit pentru găzduire dnei Maria Dovgan, director-adjunct al Bibliotecii „M. Ivasiuk”, căci „printre cărţi îl putem omagia cel mai bine pe Eminescu”. Totodată a sensibilizat: „Eminescu nu doar ne-a reunit, cum spunea Ilie T. Zegrea, ci şi ne-a ascultat o rugă, şi anume de a ne păstra limba română. Am avut întâlniri cu guvernatorul regiunii, cu şefi ai raioanelor, cadre didactice. Important este că autorităţile ucrainene ne-au promis solemn că nu se va închide nici o şcoală din comuna Mămăliga. Ca vorbitori şi păstrători de limba română, aveţi datoria istorică de a o duce mai departe. Să-l avem în suflet în fiecare zi pe Eminescu, să nu ne fie ruşine să vorbim româneşte, căci limba română are viitor, este o limbă a Uniunii Europene”.

Aş încheia pe această notă optimistă, dacă nu amintea la final Sara Deac de înălţarea prin durere, recitând versul eminescian „Pierdut în suferinţă” şi dacă n-aş fi auzit de la o tânără atât de sensibilă la frumos cuvintele că în ziua de azi societatea nu doar că nu ne lasă să ne împlinim visele, dar chiar ne îngroapă...

Maria TOACĂ