28 martie 2024
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

ION MUSCALU ADUCE DUH VOIEVODAL LA CERNĂUŢI (DIN RÂVNĂ PENTRU ADEVĂR ŞI DRAGOSTE PENTRU URMAŞII URMAŞILOR NOŞTI)

16 mai 2016 р. | Categorie: Noutăţi

„Dacă vrei să ştii cine eşti şi cine vei fi, trebuie mai întâi să ştii cine ai fost” (Nicolae Iorga)

În pofida faptului că istoria românilor nu se învaţă în şcolile noastre, astăzi ar fi păcat să spunem că nu avem de unde şti cine ne-au fost strămoşii. Ne stau la dispoziţie nenumărate surse documentare şi tehnologii moderne de a le găsi şi asimila. Se mai transmit din gură-n gură legende şi poveşti despre descălecarea lui Dragoş voievod şi succesorii săi – vajnicii întemeietori şi apărători de moşie. Îmbinând utilul cu plăcutul, putem afla impresionante poveşti despre figurile emblematice ale neamului românesc din romanele lui Mihail Sadoveanu, dar şi ale contemporanului nostru – scriitorul ieşean Ion Muscalu. Ca să nu ne obosim căutând prin labirinturile timpurilor apuselor glorii, şi-a asumat domnia sa această osândă, rememorând izbânzile din veacurile trecute în înfloritoare pagini de nuvele şi romane istorice.

Vizitele lui Ion Muscalu prin ţinutul Cernăuţiului nu sunt doar un răspuns la invitaţia prietenilor bucovineni, ci îşi au ca imbold chemarea vestigiilor ştefaniene, dorul de a păşi pe urmele lui Alexandru cel Bun, ale voievodului martir Miron Barnovschi, care a pus crucea pe semilună ca simbol al izbânzii creştinilor. Să-l fi prins dorinţa de a „hălădui” (vorba preferată a scriitorului) prin târgul Cernăuţiului chiar la 13 mai, când românii de pretutindeni deja al doilea an au sărbătorit Ziua Dorului? Cert e că a pornit, mânat de dor, într-o zi de sâmbătă spre ctitoria lui Alexandru cel Bun, iar duminică din buna dimineaţă a oferit, la Biblioteca revistei „Glasul Bucovinei” (ce coincidenţă emblematică!), un dejun împărătesc, gătit la rugul credinţei ocrotite de atleţii lui Hristos, garnisit cu sarea pământului apărat de sabia şi crucea lui Ştefan cel Mare, îndulcit de cuvintele-i, revărsate parcă din cronici bătrâne.

Totuşi, cea mai delicioasă „gustare”, dar şi emoţionantă provocare, a fost lansarea noului său roman „Umbra lui Bogdan Vodă”, prefaţat de Alexandrina Cernov, redactor-şef al revistei „Glasul Bucovinei”, iniţiatoarea acestei întâlniri. Împreună cu gazdele (prof. dr. Alexandrina Cernov, prof. dr. Ilie Luceac), scriitorul a retrăit sublimul momentelor de la Biserica Domnitorului martir Miron Barnovschi din Toporăuţi, unde a lansat romanul „Osândă şi izbândă”, a evocat cutreierarea aşezărilor strămoşeşti dintre Prut şi Nistru, revelaţiile de pe urma călătoriilor din Codrii Cosminului şi până-n Ţara Şipeniţului… Ne-a vorbit cu umor despre maşina sa („calul mustang”), care ştie mai multă istorie decât el însuşi, despre sacul cu poveşti şi descântece de la baba Saveta din Hârlăul natal, recunoscând că „poveşti sunt toate-n lumea asta”. Însă în romanele sale, scrise pe marginea documentelor mărturisitoare din vremi, respectă cu sfinţenie adevărul istoric. Ne-a dezvăluit de ce „moroşenii tropotesc la joc mărunt şi apăsat” (pentru că atunci când au descălecat pe aceste locuri, pământul era încă fierbinte şi îi frigea la picioare)…

Un cititor pasionat şi admirator al lui Ion Muscalu s-a dovedit a fi consulul Edmond Neagoe, unit cu scriitorul în crezul că „a citi o carte este un act atât de intim ca şi atunci când rosteşti o rugăciune”. Convins că peste ani, romanele lui Ion Muscalu vor deveni pentru urmaşi cărţi de căpătâi în cunoaşterea trecutului, distinsul diplomat a evidenţiat laitmotivul lor – neamul românesc va dăinui, îşi va apăra identitatea prin CREDINŢĂ, prin ISTORIE, LIMBĂ şi TRADIŢIE.

Ion Muscalu ne aduce cu făptura-i haiducească, dintr-un orizont tot mai îndepărtat, umbrele voievozilor, ecoul tropotitului de cai pe poteci de codru şi frumoase cărţi, care ne dau tărie să păşim mai apăsat pe acest pământ.

Maria TOACĂ

Fotografii: "Zorile Bucovinei"