LUMINĂ DIN LUMINA CREDINŢEI, IUBIRII DE NEAM

Sfintele Paști este una din cele mai mari sărbători creştine. Iar lumânarea din noaptea de Paști simbolizează lumina Învierii Domnului, a biruinţei luminii asupra întunericului, a vieţii asupra morţii. Oamenii aduc această lumină în casele şi sufletele lor, păstrând-o cu sfinţenie, ea este simbolul Învierii şi dăinuirii prin credinţă, prin păstrarea datinilor şi tradiţiilor, graiului, valorilor identitare strămoşeşti. Sărbătoarea Sărbătorilor are menirea de a aduna familia împreună, este încărcată de tradiţii şi obiceiuri ca pomul de floare.

În familia mare de la Şcoala Medie Boian, raionul Noua Suliţă, această Sfântă Sărbătoare, la organizarea căreia au pus suflet profesoara Georgeta Lazăr-Niscoromni şi  Aurica Fedoreac, învăţătoarea  Livia Babii, a luminat cu frumoasele tradiţii şi obiceiuri, moştenite din străbuni, într-un impresionabil spectacol de zile mari, dedicat Învierii Domnului, la care şi-au dat concursul elevii din clasele cu limba română de predare – a 4-a (învăţătoarea Livia Babii), a 7-a (dirigintă Aurica Fedoreac), a 8-a (dirigintă Georgeta Lazăr), membrii orchestrei de muzică populară a clasei a 11-a, aprinzând „lumină din lumină” prin taina magică a Învierii lui Iisus Hristos.  De altfel, românaşii din Boianul lui Neculce, îmbrăcaţi în frumoase şi veritabile straie naţionale din lada cu zestre a bunicilor, cu ramuri de salcie în mâini, au evocat momentele tragice ale răstignirii  lui Iisus, chinurile pe crucea suferinţei, identice cu destinul românului înstrăinat, cu drumul sângeros spre Golgota neamului românesc, dezvăluindu-ne din misterul obiceiurilor,  simbolurilor şi legendelor pascale, începând cu Postul Mare: aducerea în biserică a  ramurilor de salcie şi folosirea lor în procesiunea de Florii, vopsitul ouălor roşii, Învierea Domnului, spălatul şi ciocnitul cu ouă roşii, udatul a doua zi de Paşti. 

Una din legende povestite de elevi spune că Maica Domnului, grăbindu-se spre locul unde era Fiul ei răstignit, a ajuns la malul unei ape curgătoare, rugându-se la toate plantele din jur să o ajute să treacă, însă nici una dintre ele nu s-a îndurat de lacrimile ei, cu excepţia salciei, care şi-a aplecat o creangă, astfel ea trecând pe malul celălalt. În semn de mulţumire, Maica Domnului a hotărât ca ramurile de salcie să fie aduse şi sfinţite la biserică în ziua de Florii. O altă legendă cunoscută ce ţine de vopsirea ouălor de Paşti este că Fecioara Maria a adus un coş cu ouă la picioarele lui Iisus pentru a-i îmbuna pe soldaţi, iar pe ele s-a scurs sângele Domnului răstignit pe cruce, vopsindu-le astfel în roşu.

Prezenţi la Sărbătoarea Luminii, onorificii oaspeţi, dna Eleonora Moldovan, Consulul General al României la Cernăuţi, şi consulul Aurelian Rugină, au adresat mulţumiri direcţiei şcolii, în special profesoarei Georgeta Lazăr-Niscoromni, părinţilor şi buneilor prezenţi; „Vă mulţumesc pentru acest „Hristos a Înviat!”în limba română, pentru credinţa, tradiţia pe care o păstraţi! Să fiţi cetăţeni loiali ai Ucrainei, dar să nu uitaţi că aveţi sânge şi credinţă strămoşească românească ce vă pune în rândul popoarelor lumii. Fiţi români adevăraţi, păstrători fideli ai tradiţiei străbune. Am rămas plăcut impresionată de toate aceste cuvinte pe care le-am auzit aici. Trebuie să le mulţumiţi, în primul rând, profesorilor pentru faptul că v-au ajutat să înţelegeţi mai profund simbolul şi tradiţia acestei sfinte sărbători ce se păstrează cu sfinţenie în toată lumea, dar, mai ales, la români, Învierea Domnului, cea mai importantă sărbătoare pentru românii ortodocși, aduce spiritul strămoşesc în fiecare suflet de creştin. Fiecare familie are datoria sfântă faţă de tânăra generaţie de a împărtăşi aceste valori, fiindcă dacă suntem păstrători fideli ai acestor valori ele pot deveni cu adevărat lumină din lumină în momentul în care sunt împărtăşite. Când rostiţi „Hristos a Înviat!”, îmbinaţi trecutul plin de sânge al creştinismului şi al poporului român”, a concretizat Excelenţa Sa Eleonora Moldovan, îndrumându-i pe tineri să continue promovarea acestor valori sfinte ale strămoşilor. Reamintindu-le tinerilor boinceni celebrul vers eminescian „Din Boian la Vatra Dornei…”, consulul Aurelian Rugină a conştientizat că prin el Luceafărul poeziei româneşti prezintă Boianul  ca pe un sfânt locaş, un centru al românismului în Bucovina: „Astăzi, asistând la acest spectacol şi văzând aceste costume minunate, m-am convins că după 150 de ani de când Eminescu a scris acest vers, Boianul este în continuare un templu al românismului”. Mulţumiri înalţilor oaspeţi le-au adresat directoarea Angela Botă şi Georgeta Lazăr-Niscoromni.

Fie ca românii din Marele Boian, de pretutindeni, să ia lumină din lumina credinţei, iubirii de neam, datinii străbune, împărtăşind valorile identitare şi păstrându-şi graiul strămoşesc.

Felicia NICHITA-TOMA

Fotografii: „Zorile Bucovinei”