Tributul Bucovinei
Ne plângem fără lacrimi, surorile şi
morţii
De dincolo de ţară, într-un scenariu
fad
Desprins din calendare, a căror
ecuaţii
Păstrează Bucovina la margine de
iad.
Uitată-n pribegie, a fost de-a
lungul vremii
Bucată de Moldovă, din sânge Muşatin
Şi-a ridicat oştenii, s-o apere de
viermii
Crescuţi la sânul ţării, ca orişice
creştin.
Din toată moştenirea, celor fără de
vină
Li s-a curmat credinţa, iar spiritul
moldav
Născut din suferinţa - numită
Bucovină
Avea ca să apună, sub cel german ori
slav.
Când Vodă-Ghica, domnul, murea
pentru onoare
Punând în faţă neamul, în altă
cârmuire
Poetul nepereche născut în
ne-mpăcare
Cu-ntreg destinul ţării, lupta
pentru Unire.
Şi secole de-a rândul iluziile
fărmate
Sub ordin de şenile s-au risipit în
timp
Prin ploaia libertăţii, de alţii
creionată
Peste întinse graniţi trasate-n
contratimp.
Se-ncinerează limba, de dincolo de
radă
Se suduie-n slavonă, la orişice
protest
Se arde tricolorul, iar dacă ies în
stradă
Moldavii Ukrainei sunt prigoniţi
spre est.
Şi mor ca şobolanii, striviţi de
nepăsarea
Românilor de-acasă, ai Europei fii
Crescuţi în silnicia ce-aduce
bunăstarea
Atâtor beizadele şi-atâtor nerozii.
De dincolo de ţară rămân a-şi plânge
morţii
În limba lor şi-a noastră, acei
ce-şi poartă vină
De-a fi născuţi de-o mamă, lăsaţi în
voia sorţii
Ei, încă o mai strigă, din altă Bucovină.
Dimitrie-Sorin Pană
dimitriesorinpana@gmail.com
|