VARNIŢA, SACRU MORMÂNT, VEŞNIC ALTAR DE JERTFĂ AL NEAMULUI (Video)

Venim în fiecare an la Varniţa, lângă Fântâna Albă, în acest loc sfinţit prin sângele martirilor români, care, iubindu-şi Graiul, Ţara mai presus de orice, s-au sacrificat  pentru Neam şi libertate, dorind să scape de jugul unui regim totalitar asupritor, să trăiască liberi alături de fraţi, de care au fost separaţi printr-o frontieră trasată peste noapte, printr-un gard de sârmă ghimpată, instalat pe viu în inima şi sufletele lor. Venim aici, la altarul de jertfă al neamului, de unde sorbim libertatea visată. De aici ne cresc parcă mai viguroase aripile dorului spre Ţara noastră, a părinţilor şi străbuneilor, mai puternică, mai însufleţită şi mai curată se înalţă în inimile noastre iubirea de Grai, de Străbuni. De la ei învăţăm ce înseamnă mândrie de neam, cutezanţă, sacrificiu în numele idealurilor naţionale. De aici, unde sub crucile rătăcite prin pădure zac osemintele martirilor români, seceraţi la 1 aprilie 1941 de mitralierele grănicerilor sovietici doar pentru singura vină că au dorit să trăiască liberi în Patria lor, ar trebui să înceapă lecţia de istorie în toate şcolile din ţinut. Aici, la Fântâna Albă, unde şi-a găsit tragicul sfârşit în anonimat floarea tineretului din satele de pe Valea Siretului, pădurea crescând din osemintele românilor îngropaţi de viu, ar trebui să venim nu doar la 1 aprilie, după un strop de tărie sufletească, de demnitate, de patriotism.

Nu se ştie nici până azi numărul exact al românilor masacraţi în poiana Varniţei, majoritatea dintre ei aşa şi zac în anonimat, nici nu suntem siguri să se afle vreodată. Ceea ce e în putinţa şi de datoria noastră e să venim, să ne închinăm şi să-i pomenim. Am venit şi în acest an la Varniţa, sacru mormânt, veşnic altar de jertfă al neamului împreună cu dl Ion Botoş, preşedintele Asociaţiei „Dacia” din Transcarpatia, durerea bucovinenilor români, care şi-au pierdut rudele în măcelul de la Fântâna Albă, fiind atenuată şi de data aceasta de rugăciunile  ÎPS Arhimandritului Melchisedec Velnic, stareţul Mănăstirii Voievodale Putna, care, susţinut de preacucernicii Ioan Gorda şi Vasile Covalciuc, protopopii raioanelor Hliboca şi Storojineţ, de un sobor de feţe bisericeşti din ţinut şi din Ţară, a înălţat o rugă liturgică în Catedrala martirilor.

 Or, nu ne simţim atât de părăsiţi şi înstrăinaţi, când durerile ne sunt împărtăşite de fraţii din Ţară. Şi de data aceasta i-am avut alături de durerile noastre pe distinşii diplomaţi români – dna Eleonora Moldovan, Consulul General al României la Cernăuţi, dl consul Aurelian Rugină, dl ministru consilier Ionel Ivan, înalţi oaspeţi, dragi şi aşteptaţi, din Ţară – dl Dan Stoenescu, Ministrul Delegat pentru Relaţia cu Românii de pretutindeni, senatorul Viorel Badea, parlamentarul Mihai Aurelian etc. De altfel, la evenimentele dramatice de la 1 aprilie 1941, când coloana de oameni paşnici se îndrepta către frontieră pentru a trece în Ţara lor, s-au referit Ion Muntean, preşedintele Consiliului Regional Cernăuţi, Ruslan Senciuk, reprezentant al ARS, Petro Ostafiiciuk,  primarul comunei Volcineţii Vechi, Gheorghe Pridii, şeful ARS Hliboca, Petro Panciuk, preşedintele Consiliului Raional Hliboca, deputatul Grigore Timiş etc.

E mai uşor să ne ducem crucea Golgotei mai departe, când simţim umărul puternic al Patriei noastre, România, ce ne susţine în clipe grele, ştiind că nu suntem singuri în greutăţi şi durere. Prin piosul omagiu, adus cu speranţa că nu suntem lăsaţi singuri în faţa incertitudinilor, dl Dan Stoenescu, Ministrul Delegat pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni, a sensibilizat că istoria este o bază pe care ne putem construi viaţa, iar evenimentele tragice de la Fântâna Albă au devenit pentru noi, românii, un Ierusalim, de care nu trebuie să uităm nicicând şi despre care trebuie să ştie toţi românii de pretutindeni pentru a cinsti memoria martirilor: „Acum 75 de ani sute şi sute de români au dorit să treacă graniţa impusă de Stalin pentru a trece spre libertate. Armata sovietică i-a secerat şi i-a omorât pe aceşti români, care-şi căutau libertatea. Nu trebuie să uităm nicicând acest eveniment tragic pentru poporul român, dar şi pentru alte popoare, care a continuat cu deportări spre Siberia, Kazahstan etc. Există sate ucrainene în România şi sate româneşti în Ucraina. Istoria, care este o bază, pe care ne putem construi viaţa, ne-a adus împreună şi trebuie astfel să lucrăm, să mergem împreună spre viitorul european. Evenimentele de la Fântâna Albă sunt o tragedie pe care nu trebuie s-o uităm nicicând”.

Evocând sacrificiul celor ce au căzut pentru libertate şi adevăr, dna Eleonora Moldovan, Consulul General al României la Cernăuţi, a conştientizat că masacrul de la Fântâna Albă e o lecţie, pe care ne-o dă istoria, fără acest sacrificiu nu există lumină, adevăr, şi trebuie să fim mândri de înaintaşii noştri, să le cinstim memoria şi să nu-i uităm

O lecţie de istorie şi de demnitate naţională ar trebui să fie evenimentele dramatice de la Fântâna Albă atât pentru elevii şcolilor cu limba română de predare, cât şi pentru ucraineni, deşi, spre regret, ele sunt o lecţie lipsă din manualele de istorie, cu atât mai mult a românilor, căci, după cum ştim, la Fântâna Albă au fost masacraţi  români bucovineni, care au dorit să treacă graniţa în Ţara lor. Senatorul Viorel Badea, în mesajul său relevant, a specificat că de datoria noastră e să „mărturisim şi copiilor noştri ce s-a întâmplat şi să facem loc în istoria noastră comună acestui episod dramatic, care, din păcate, în manuale nu este vizibil”.

Flori de dragoste şi recunoştinţă, cu adieri de dor din Ţară, le-au adus eroilor-martiri prin cântecele şi versurile dedicate membrii grupului vocal „Ai lui Ştefan noi oşteni” din Vicovul de Sus, judeţul Suceava, elevii de la şcolile din Pătrăuţii de Jos, Carapciu, Băhrineşti, membrii Euroclubului din Apşa de Mijloc, împreună cu directoarea Elena Shovac şi Anuţa Stan, directoare la Şcoala din Dobric, membrii Corului „Dragoş Vodă” în frunte cu cel mai mare patriot - Gică Puiu, şi coriştii Bisericii Sfântul Nicolae din Voloca, care prin imnurile înălţate martirilor au dezvăluit adevărul: „Legea noastră creştinească şi pământul românesc s-au păstrat cu multe jertfe, care nu se pomenesc. Câţi nu mor pentru credinţă, apărând acest pământ, chiar şi azi prin nevoinţă, ştie numai Domnul sfânt”.

Felicia TOMA

Fotografii şi video: „Zorile Bucovinei”