PERLE DIN COMOARA IUBIRII DE ŢARĂ, DE GRAI

5 ianuarie 2016 р. | Categorie: Noutăţi

Providenţa a înzestrat-o cu har divin, dna Maria Bojescu din frumoasa şi legendara vatră de vrednici români, Voloca pe Derelui, cea care prin armonia şi vibraţia cuvântului matern dă viaţă nu doar Măriei Sale Poezia, ci emană bunătate și căldură sufletească, posedând și un talent deosebit pe care-l fructifică prin  munca cu migală și dăruire – e una dintre cele mai măiestre brodeze cu mărgele din localitate, iar lucrările sale au menirea de a lumina inima şi de a bucura sufletul.

De altfel, vorba renumitului meu consătean, Artistul Poporului din Moldova Ioan Paulencu,  Domnul i-a dat har „cu carul”, nu ca la alţii – „cu paharul”: „Dumnezeu dacă-ţi dă un dar artistic şi îl primeşti cu drag, îţi mai dă cât poţi duce”. Dincolo de orice‚ Maria a fost miruită din cer cu darurile de a îmbrăca verbul matern în rime, de a da viaţă frumuseţii prin poezie, prin împodobirea, brodarea cămăşilor din pânză şi a catrinţelor cu mii de mărgele colorate, o adevărată artă. Astfel dă naştere celor mai frumoase şi mai inedite veşminte – cămăşile şi catrinţele cu flori boiereşti, cu trandafiri, cu maci, gherghine etc., brodate cu mărgele, într-un cuvânt, costumului naţional – mândria volocenilor, ce-i drept stilizat şi înfrumusețat, însă nelipsit de elementul ineditului, moştenit din străbuni. Şi dacă măiestria de a broda a învăţat-o având în spate o bogată experienţă de viaţă, primul vers, dedicat scumpei sale măicuţe, l-a zămislit la vârsta de nici 12 ani, pe când era în clasa a 6-a la ŞM Voloca. De atunci multă apă a plâns bătrânul Derelui, cugetul şi inima i-au dictat, iar ea a aşternut pe hârtie versuri lirice şi patriotice,  fineţe nebănuite, adevărate perle din comoara iubirii de Ţară, de Grai, de cele Sfinte ale Neamului:

Suntem de-origine români,

Băştinaşi ai Ţării sfinte

Şi bine-ar fi să stăpânim

Ce nu se cumpără, nici vinde.

Să preţuim cu zi de zi

Comoara noastră strămoşească,

Să nu uităm, unde n-am fi,

De vorba noastră românească.

Şi cu sfinţenie păstrând,

Tot ce-am primit ca moştenire,

Uniţi în fapte şi în gând,

Vom prospera în nemurire.

Iar datinile din străbuni

Să le păstrăm cu vrednicie,

Credinţa-n inimi de români

Să ardă sus, ca o făclie.

(„SUNTEM ROMÂNI”, 27 decembrie 2015)

Felicia NICHITA-TOMA

(Va urma)