UN GÂND BUN DESPRE DOCTORUL CONSTANTIN OLARU

29 decembrie 2015 р. | Categorie: Noutăţi

Cu realizări frumoase în palmaresul activităţii, distinsul medic Constantin Olaru, cu domiciliul în Cernăuţi, a împlinit vârsta venerabilă de octogenar.

Optzeci de ani reprezintă o vârstă frumoasă pentru cel care o atinge şi inspiră cel mai profund respect pentru colegii de profesiune şi prieteni.

Născut la 20.12.1935 în satul Culiceni, ţinutul Herţa (Regatul României), în familia de ţărani gospodari a Paraschivei şi Vasile Olaru, sat situat pe înălţimea pitorească, învecinată dinspre sud-vest cu legendarii, odinioară, Codrii Herţei. Se prea poate că de la naştere providenţa i-a hărăzit să devină ocrotitor al sănătăţii oamenilor, al celor aflaţi în suferinţă.

De Constantin Olaru mă leagă o viaţă întreagă relaţiile de prietenie, cu adevărat sufleteşti, prietenie condiţionată de sentimente reziste şi profunde. Poate, şi de suferinţă. Din fragedă copilărie, la numai zece ani, noi am pierdut pe unul dintre părinţi. Mama Aglaia a plecat în lumea de dincolo la 44 de ani, fiind răpusă de tifosul exantematic (şi aceasta s-a întâmplat după ce a născut şi educat 12 copii), iar tata Vasile al dlui Constantin Olaru, după câţiva ani de la concentrarea în Armata Română, a decedat în lagărul din Voroşilovgrad (Lugansk). Vremurile tulbure care se abătuseră asupra meleagurilor herţene (ca şi asupra celor bucovinene şi basarabene): războiul, deportările, foametea organizată şi anii de secetă, colectivizarea organizată, toate acestea s-au răsfrânt dureros asupra generaţiei noastre.

Evident, frăţia sufletească rezistă în baza compatibilităţii „în gândire şi simţire”.

După absolvirea Şcolii de şapte ani din satul natal (1952), şi-a continuat studiile la Şcoala medie din comuna Târnauca (1955). Aici, la baştina marelui lingvist şi filolog român Vasile Bogrea (1881-1926), am şi făcut cunoştinţă prima dată cu adolescentul chipeş, deschis în comunicare, prieten bun cu consăteanul şi colegul său de clasă Vasile Apetri, amândoi eminenţi la învăţătură. În raport cu Costică şi Vasile, eram cu un an şcolar mai mare. Un timp am locuit împreună la cămin. Şi la hramul satului eram împreună, când am cunoscut-o şi pe duioasa mamă Paraschiva. Femeie simplă cu patru clase primare, dar înzestrată cu darul de a povesti, de la care păstrătoare a culturii spirituale româneşti, în timpul unor expediţii comune folclorice şi dialectologice de mai târziu am cules din comorile de nestemate ale graiului popular.

La absolvirea cursurilor preuniversitare omagiatul nimeri într-o dilemă: matematică sau medicină, ce să aleagă pentru viitor. Matematica îl atrăgea mult, pentru că a învăţat cu însufleţire această disciplină. E şi meritul, fără îndoială, al remarcabilului nostru profesor Semion Gr. Zlotnic, care ulterior a activat în cadrul Academiei de Ştiinţe a Moldovei. A susţinut cu brio gradul de doctor în ştiinţe fizico-matematice. Interveni directorul şcolii Abram Rappoport – o personalitate marcantă, doctor în ştiinţe istorice – cu un sfat înţelept: să-şi îmbrăţişeze medicina pentru a fi mai aproape de oameni, „pentru a face bine oamenilor”.

La Institutul de Medicină din Cernăuţi, pe care l-a absolvit în 1961, studentul Constantin Olaru a învăţat curajos, cu responsabilitate şi plin de pasiune, ceea ce i-a ajutat mult în întreaga viaţă.

Meritele profesionale le-a dobândit prin munca cinstită. Mai întâi, în anii 1961-1963, a lucrat ca medic-şef la Spitalul Antituberculoză din comuna Cuciurul Mic, r-nul Zastavna. Apoi, un an – la Spitalul Orăşenesc nr. 2 din Cernăuţi, în calitate de doctor-ftiziolog. Din decembrie 1964 îl găsim trudind la Dispensarul Orăşenesc Antituberculoză, opt ani în funcţia de medic-şef ftiziatru. În perioada 1976-2013, în cadrul aceluiaşi Dispensar, a deţinut funcţia de radiolog, deci specialist de înaltă calificare în radiologie şi radioterapie, apreciat mult de pacienţi şi colegii de profesiune.

Fiica Elena, unicul copil, îi urmează calea în domeniul mult necesar de activitate. Este şef de secţie în Spitalul de Radiologie pentru Copii din oraşul Jitomir, Ucraina. Fiul Igor a îmbrăţişat profesia de radiotehnic.

Ca Om al Cetăţii, dl Constantin Olaru, când a sunat ceasul Deşteptării naţionale (1989-1990) şi în continuare a fost alături de toţi oamenii de bună-credinţă din regiunea Cernăuţi, militând pentru revenirea la alfabetul latin, pentru recunoaşterea unităţii limbii române şi a drepturilor comunităţii româneşti din Ucraina de a-şi păstra identitatea de neam şi zestrea lor culturală, să-şi întărească credinţa creştină.

De la începutul anilor '90 şi până în 2006 a fost Preşedintele „Alianţei Creştin-Democrate a Românilor din Ucraina”. În această  postură i-a ajutat pe copii şi adolescenţi să-şi continue studiile în România, să participe la manifestări culturale sau să se odihnească pe litoralul Mării Negre, în Munţii Carpaţi, la Odesa etc.

Ne-am aflat împreună cu Constantin Olaru la întrunirile ştiinţifice organizate în Cernăuţi, „oraş sub teroarea istoriei”, şi Suceava, la Varniţa din preajma comunei Fântâna Albă (1.IV.1991), uneori şi la manifestarea consacrată sărbătorii Limba noastră cea română şi la una din manifestările cultural-religioase de la „Stejarul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt”.

Devenise o tradiţie ca în fiecare an, ultima duminică a lunii iunie „Alianţa Creştin-Democrată a Românilor din Ucraina” să organizeze pe Valea Prutului, supranumită actualmente Valea Plângerii, din satul Lunca, r-nul Herţa un parastas de pomenire, unde, după sângerosul masacru din februarie 1941, li s-a tras moartea a circa 740 de români. „Răzeşii ştiau de la strămoşi ca hotarul e pe Nistru, Stalin l-a vrut pe Prut, de aceea şi au fost îngropaţi de vii în glia strămoşească” (Lumina. Cвim, publicaţie a românilor din Ucraina, din 30 august, 2000, p.1).

Pentru contribuţia şi rolul său deosebit în apărarea şi păstrarea drepturilor românilor în Consiliul Minorităţilor din Ucraina, domnului Constantin Olaru, preşedinte al Alianţei Creştin-Democrate Române, i s-a conferit Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în gradul de Comandor (Bucureşti, 1.XII,2000).

Doctorul Constantin Olaru respectă cu sfinţenie Jurământul depus lui Hippocrates.

În viaţă am avut noroc de mulţi oameni buni, oameni cu lumina în suflet, printre care un loc aparte îi revine lui Constantin Olaru, persoana care îşi onorează promisiunile, nu face glume de prost gust, fire îngăduitoare. Se bucură de succesul celor din jur. Dacă ar fi să definesc laconic personalitatea omagiatului, m-aşi opri, de asemenea, la dragostea de carte, delicateţe, inteligenţă, cumsecădenie, evlavie creştină.

În casa Domniei Sale sunt oricând bine primit.

Te felicit, dragă prieten, doctor Constantin Olaru, cu prilejul acestui frumos jubileu. La mulţi ani cu sănătate!

Vasile PAVEL,

doctor habilitat în filologie,

profesor universitar,

Academia de Ştiinţe a Moldovei