MIRCEA MOTRICI A PUS PECETEA STELARĂ

Fiecare creator al scrisului îşi pune propria pecete pe tot ce dă viaţă şi produce original în faţa hârtiei albe sau calculatorului. Anume prin aceste note distincte şi se deosebeşte creaţia lor. Şi numai cei miruiţi cu har de Mântuitor, precum a fost radiojurnalistul, prozatorul şi poetul Mircea Motrici, care face parte din cohorta cărturarilor din Udeştii Sucevei,  sunt aleşii destinului, cu toate că soarta rareori e cu ei milostivă.

La cei nici 55 de ani aisăi, trăiţiîn iureşul activităţii cotidiene, Mircea Motrici a fost una din personalităţile literare, devenind un simbol al bonomiei, cumsecădeniei şi omeniei. Fire lirică, numit şi „poet al reportajului”, dar şi reporter al celor trăite zilnic, trecute prin sufletu-i de „bucovinean curat”, cum i-a spus Geo Bogza,  Mircea, cu nume legendar de domnitor, a iubit viaţa nu numai ca pe un dar, ci şi ca pe o minune, de care aşa şi n-a reuşit să se bucure pe deplin, fiindcă de cei mai buni are nevoie şi Cel de Sus. Însă a rămas pentru totdeauna în inimile prietenilor, cunoscuţilor şi iubitorilor de frumos, în deosebi a fiinţei dragi – soţiei Rozalia ce reuşeşte să publice în fiecare an cel puţin câte un volum de proză, publicistică sau versuri motriciene. N-a făcut excepţie nici anul curent, când au văzut lumina tiparului două cărţi. În prima zi a săptămânii curente, la Centrul pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, Suceava, a fost lansată cea de-a patra carte de versuri a lui M. Motrici (după „Craterul inimii”, 2000), „Parabola Stâncii”, 2003), „Libertatea visului”, 2008)  şi a doua postumă, întitulată emblematic „Pecetea stelară. Antologie de autor”, editată cu sprijinul Consiliului Judeţean Suceava, Centrului Cultural „Bucovina”, având-o ca redactor pe Rozalia Motrici şi consilier editorial pe Ion Drăguşanu, care a fost şi moderatorul manifestării. Desigur, la respectivul eveniment cultural ce s-a desfăşurat în Ziua Memoriei, a participat şi o delegaţie din nordul Bucovinei – Ilie Zegrea, preşedintele Societăţii Scriitorilor Români din Cernăuţi, Vasile Bâcu. Preşedintele Societăţii pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu”, artistul fotograf Vasile Paladean, Nicolae Toma, redactorul-şef al ziarului „Zorile Bucovinei”, preşedintele Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi.

În preludiul manifestării, tinerii membri ai ansamblului „Zăcălaşii” au interpretat colinzi vechi din timpul începutului creştinismului.

Evocări despre poetul prea de vreme dispărut şi-au împărtăşit prietenii şi colegii de condei Ion Drăguşanu, Ilie Zegrea şi Emil Ianoş, iar un grup de micuţi colindători, elevi ai clasei întâia a şcolii din Udeşti, baştina lui Mircea Motrici, discipoli ai învăţătorilor locali Aneta şi Dumitru Iacob, au declamat versuri din volumul proaspăt apărut, au prezentat în faţa publicului numeros un grupaj de colinde tradiţionale şi o urătură contemporană.

Închei aceste rânduri, dragi cititori, cu îndemnul sincer şi fierbinte de a citi cu sufletul, precum a scris Mircea Motrici, aceste rânduri din fiecare volum, inclus în antologie: „Voi rămâne/în apa Lunii/lângă salcia/ braţelor tale.(Timp); „Pleacă vecinii/unul câte unul/Noaptea/ţine/mugurii închişi/Rămân/în urmă/tot mai multe/ porţi pustii…/ Pleacă vecinii/ unul câte unul…/Aşa-i rânduiala/ lumii/unii urcă spre cer/alţii răsar pe pământ/legănând timpul/în cântec de dor/în cântec de leagăn/în cântec/în cântec/ în cântec.. („Roata vieţii”); „E vremea când/ne mor părinţii/lăsând ograda pustie/Liniştea coace dorul/într-un culcuş/în grădină/sub hambarul gol/ nu mai scârţâie portiţa/ de la fântână/iar mugetul vacii/ a rămas înecat în găleată/Umbra obosită/e tot mai deasă/sub streaşina ruginită a casei/ramurile urcă haotic/spre hornul/ce stă gata să cadă/în primul vânt/E vremea când ne mor părinţii/lăsând ograda pustie” („Rădăcini”). Aşa că sper că v-am incitat gândurile, v-am sporit interesul faţă de poezia motriciană. Deci, spor la lectura acestor versuri metaforice!.

T. NICOLAE