STRIGĂT LA CER – BUTOAIELE GOALE FAC GĂLĂGIE MULTĂ

Să ne instruim copiii în limba maternă nu e o virtute, ci o datorie sfântă

Au trăit cu acest adevăr buneii şi părinţii noştri, cu acest adevăr trăim şi noi. Nu sunt chiar atât de bătrână, însă nu-mi amintesc ca vre-o colegă de şcoală sau facultate să-şi fi înstrăinat copiii de limba străbunilor. Avem mulţi colegi şi amici care au copii şi nepoţi la grădiniţă sau la şcoală, însă aproape toţi sunt în grupa românească sau învaţă în şcoli cu limba română de predare, deşi nici pe cei mai apropiaţi prieteni, fie ei jurnalişti, profesori sau ţărani de la sapă, nu i-am văzut să se bată cu pumnii în piept şi să spună că-s mari patrioţi – pentru ei să-şi instruiască odraslele în limba maternă e un lucru firesc, nu fac din aceasta o virtute, precum unii, care doresc să demonstreze cât de patrioţi sunt, că astfel fac un beneficiu Patriei noastre istorice. 

 Şi-apoi după cum a scris unul dintre ei, reiese că toată elita românească din Cernăuţi, „şi-a înstrăinat copiii de limba maternă şi  nu mai poate fi exemplu pentru alţi români”. Ceea ce nu coincide purului adevăr. Da, sunt români care-şi trădează străbunii din morminte, îşi educă copii în limbi străine, îi duc la şcoli ucrainene, însă nu actuala elită românească din Cernăuţi. majoritatea dintre acei ce-şi înstrăinează copiii sunt oameni bogaţi de la ţară  sau lucrează peste hotare, câştigă bani mari, în comparaţie cu salariile mici ale intelectualilor români bucovineni, considerând că astfel odraslele lor vor avea mari perspective. Dar liderii societăţilor naţionale sunt trecuţi de vârsta înfloritoarei tinereţi, de 40-50 de ani,  nu mai au copii de grădiniţă, ai lor sunt de-acum în clasele superioare, studiază sau au absolvit facultatea. Ce-i drept, îi cunosc pe mulţi din elita cernăuţeană, dar ştiu că-şi duc nepoţii şi copiii la Grădiniţa nr.1 în grupa românească – şi scriitorul Dumitru Covalciuc, nora căruia e ucraineancă de naţionalitate, şi jurnalista Maria Toacă, redactor-adjunct la „Zorile Bucovinei”, şi profesoara Larisa Jar, şi nepoţelul secretarului responsabil al Săptămânalului „Concordia”, Lenuţa Cojocaru, frecventează respectiva grupă şi vorbeşte foarte bine româna, cu toate că tatăl său e ucrainean de naţionalitate, şi Diana Chibac de la Universitatea Cernăuţeană, şi politologul, jurnalistul Marin Gherman etc., iar nepoţica profesoarei Elena Zaharciuc nu are încă nici un anişor, iar părinţii şi bunica doresc s-o înscrie de-acum în această grupă românească. Şi după câte ştiu, nu consideră un merit că-şi instruiesc copiii şi nepoţii în română, ci, mai degrabă, o datorie sfântă a fiecărui urmaş al lui Ştefan cel Mare de a învăţa în graiul strămoşesc.

Evident, când abordăm asemenea teme delicate ar fi bine să indicăm numele celor „din elită”,  care-şi înstrăinează copiii de rădăcini. Or, mai întâi, ar trebui să ne îndrumăm pe calea cea dreaptă cumătrii, şi-apoi să-i luăm la rost şi pe colegii de breaslă, care îşi înstrăinează odraslele, îşi trădează strămoşii, să nu rămânem doar cu întristarea. Să ne întrebăm: „Dar ce-am făcut noi ca prietenul, cumătra sau cumătrul să nu-şi dea copiii la grădiniţă sau şcoală ucraineană?”.

Şi-apoi  aşa-zisul mare patriot la întâlnirea liderilor români din Cernăuţi cu guvernatorul şi conducerea regiunii n-a scos nici un sunet, nici n-a abordat careva probleme, în deosebi, cele referitoare la situaţia de la grădiniţa nr.1 sau din şcoli. Probabil, se simte comod şi bine în fotoliul său,  dar oricum vrea să demonstreze că e mare patriot. Avem destule probleme, am dori să-l vedem în acţiune. Şi-apoi, cu toate că vinovaţi sunt, desigur, părinţii care-şi înstrăinează copiii de Neam şi Grai, mai există un revers al medaliei, despre care îngrijoratul patriot nici nu aminteşte – directorilor li se „recomandă” insistent să deschidă clase ucrainene, să predea diverse discipline precum istoria, biologia, matematica etc. în ucraineană. Pentru a deschide o clasă ucraineană e nevoie doar de 5 copii, iar pentru o grupă românească de mult mai  mulţi. Deci, ca situaţia negativă să se schimbe spre bine trebuie mai întâi să ne vedem bârna de sub nas, apoi paiul din ochiul vecinului. Or, vorba lui Sofocle, "Butoaiele goale fac gălăgie multă". Şi nu dă Doamne să spui adevărul, îţi sar în cap ca cocoşii şi spun că e laie, nu – bălaie, încât spunând adevărul, nu numai că ţi-i faci duşmani…

 De altfel, repet:  să ne instruim copiii în limba maternă nu e o virtute, un merit, ci o datorie sfântă a fiecăruia dintre noi. Să nu uităm că cine nu-şi cunoaşte Rădăcinile, Graiul, nu are viitor.

Felicia NICHITA-TOMA