VASILE TĂRÂŢEANU – „ FRATELE PE CARE POŢI CONTA ORICÂND”

„Poetul este un Rege şi i se cuvine un Tron”, vorba lui Alexandru Macedonski. Un tron din flori  şi  pioase  elogieri i-au înălţat prietenii  şi colegii poetului Vasile Tărâţeanu, preşedintele Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuţi, membru de onoare al Academiei Române,  în duminica sufletului, când Providenţa i-a dat viaţă, dăruindu-l cu cele mai alese virtuţi  – omenie, bunătate, devotament, talent poetic etc., de ziua sa de naştere, înnobilată de jubileul septuagenar. Or, cel mai solid  elogiu, cele mai alese mărturisiri de apreciere au venit din partea dl Edmond Neagoe, consul la Consulatul General al României la Cernăuţi, care i-a înmânat dl Vasile Tărâţeanu un frumos coş de flori din partea misiunii diplomatice: „Sunteţi un reper  pentru comunitatea noastră de aici. Destinul dumneavoastră e  unic, este acela de a duce mai departe ideea de pace, de libertate, de propăşire spirituală, căci arma pe care aţi folosit-o a fost întotdeauna cuvântul bun, cultura, literatura, nu distrugerea, nu războiul”. Asociindu-l pe sărbătorit cu Don Quijote al românilor din nordul Bucovinei, diplomatul  a conştientizat că destinul lui Vasile Tărâţeanu este cel al unui învingător, dar nicidecum al unui visător fără temei.

De altfel, scriitorul şi traducătorul Mircea Lutic, Laureat al Premiului „Eminescu” , decernat de Academia Română  graţie  lui Vasile Tărâţeanu, are faţă de omagiat, care pentru el  e mai mult decât un frate şi căruia i-a rămas recunoscător  pentru toată viaţa, o datorie care nu speră să o poată achita „pe lumea aceasta, ci poate în spaţiul transcendenței”: „Dacă astăzi reprezint ceea ce sunt, e în mare parte datorită lui Vasile Tărâţeanu , care e o personalitate perpetuă a românităţii, e mereu în acţiune, e săvârșitor de fapte bune, fratele pe care poţi conta oricând, de aceea e mereu tânăr. Nimeni din marii oameni ai Bucovinei n-a fost atât de bine cunoscut, primit şi apreciat în spaţiul românesc precum este Vasile Tărâţeanu. Acesta e destinul lui de om, făurit de el însuşi”.

Timpul ne dăruie etape în urcuşuri şi în dorinţa de a ajunge cât mai sus. „Vasile Tărâţeanu a adunat un belşug de realizări în toate domeniile, a încercat să-i contureze imaginea dna Lora Bostan, doctor în ştiinţe filologice. Prima e cea de cultivator – aruncă seminţe în glia noastră pentru a se naşte firicele de cultură, a doua e ipostaza de poet, publicist, reprezentant al culturii,  a treia – este un foarte bun român, şi-a iubit şi îşi iubeşte limba,  fapt manifestat prin copii, demni de un asemenea tată,  a patra – cea de om, de bun creştin, nu o dată îl vezi în genunchi în faţa altarului, duminica, la biserică”.

Evocând personalitatea poetului, moderatorul manifestării, Ilie Tudor Zegrea, preşedintele Uniunii Scriitorilor Români din Cernăuţi, a dat citire mesajele de felicitare ale lui Arcadie Suceveanu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova,  preotului Radu Ilaş din Bucureşti, specificând că onoratul sărbătorit, fiind „unul din importanţii lideri de opinii, cunoscut de toată lumea românească, e menit să poarte şi în continuare  blazonul inconfundabil al tinereţii fără bătrâneţe. Noi, scriitorii din ţinut ne mândrim că avem un asemenea confrate ca Vasile, generator  de idei şi de energie”.

Cu o duioasă îmbrăţişare frăţească din oaza intelectualităţii din Chişinău,  şi salutul prietenilor de credinţă românească,  scriitorilor Mihai Cimpoi şi Nicolae Dabija, Vasile Tărâţeanu l-a avut alături pe confratele de idei şi vise, poetul şi publicistul bucovinean, devenit basarabean, Mihai Morăraş, care i-a dedicat o baladă, reînviind momente ferice ale tinereţii romantice, când, împreună cu regretatul savant Grigore Bostan, şeful Catedrei de Filologie Română şi Clasică, ambii cu plete lungi, se plimbau pe strada Iancu Flondor şi nici prin gând să le treacă că „în această insuliţă românească va fi deschis un centru românesc, unde va fi arborat Tricolorul şi va avea loc un asemenea eveniment de anvergură”.

Deşi e cunoscut în spaţiul românesc mai mult ca poet, o perioadă  importantă din viaţă Vasile Tărâţeanu a activat ca ziarist la „Zorile Bucovinei”, apoi la   Radio Ucraina-internaţional etc. Cu toate că nu e războinic, ci pacificator, prieten al tuturor, bun şi iertător, Nicolae Toma, redactorul-şef al ziarului „Zorile Bucovinei” i-a dăruit un buzdugan, simbolul stăpânirii puterii, dar pentru „Vasile cel Mare”, numit în glumă de colegi şi „microbul dezordinii”, el e simbolul menţinerii  dragostei înaltelor idealuri pentru care a militat”. Redactorul adjunct, Maria Toacă, a împărtăşit bucuria lui Mircea Lutic: „Am înţeles că toţi trebuie să ne ţinem pe lângă Vasile Tărâţeanu, dacă vrem să fim cunoscuţi în România. Toţi îi spun „Cel Mare”, „Cel Viteaz”, eu îi zic „Vasile cel Bun”, fiindcă întotdeauna e săritor la nevoie şi-mi place foarte mult că mă laudă – de câte ori mă întâlneşte, cu toate că noi, ziariştii, mai înţepăm uneori, de pe buze-i curge miere”. Scriitorul Dumitru Covalciuc a sezisat momente romantice de creaţie şi visare, arhivistul Dragoş Olaru concluzionând că documentele de arhivă nu se păstrează atât de bine ca tinereţea lui Vasile Tărâţeanu. Pentru primăreasa Elena Nandriş sărbătoritul e ca şi o viroză, a molipsit-o „de patriotism, de dragoste de limbă, de ţară”. Graţie străduinţelor lui Vasile Tărâţeanu a fost adus bustul Aniţei Nandriş,  Şcoala Medie din Mahala şi strada principală din comună poartă numele lui Grigore Nandriş. Tinerii jurnalişti Marin Gherman, doctor în ştiinţe politice, şi Doina Bojescu, redactor-şef al săptămânalului „Concordia”, i-au mulţumit pentru că promovează „valorile româneşti în mediul tinerilor”, că e „un lider al tuturor românilor”.

„La mulţi ani!” i-au urat maeştrii Corului „Dragoş Vodă”, dirijaţi de Dumitru Caulea, dl Vasile Tărâţeanu bucurându-se în acea zi semnificativă şi de felicitările lui Vasyl Dovghii, președintele Organizaţiei regionale a Uniunii Scriitorilor din Ucraina, Viktor Gryga, şef de secţie la Direcţia de Cultură a ARS, Iaroslav Kuşnyryk, secretarul Consiliului Orăşenesc, poetului Vitali Demcenko, fostului „zorist”, antreprenorul Gheorghe Isac, artistului fotograf Vasile Rauţ, care a creat un impresionabil documentar, consacrat jubiliarului, fotoreporterilor Nicolae Hauca şi Vasile Paladean, prietenilor Victor şi Maria Creţu, Mircea Pilat din s. Valea Cosminului, Ciprian Bojescu din Suceava, criticului literar Ştefan Broască, Ion Broască, preşedintele Societăţii Medicale „Isidor Bodea”,  finei Dorina, fiica lui Mihai Prepeliţă, cu soţul Vasile, medicilor Maria şi Nicolae Haisan, Anişoara Ciobanu, soţiei Elena Vântu -Tărâţeanu şi fiicei Ana-Cristina,  colegilor de serviciu Larisa Jar, Arcadie Moisei, Luminiţa, directoarea cafenelei literare, Eugen Patraş, patronul sediului Centrului, care au recunoscut că n-au mai avut vreodată un şef mai bun decât Vasile Tărâţeanu. Un buchet de cântece populare şi romanţe i-au dăruit distinsului sărbătorit interpreţii Gică Puiu, Gheorghe Posteucă, Elena Nandriş, Valentina Procopiuc, Ion Ţugui etc.

Primind cu bucurie felicitările, poetul Vasile Tărâţeanu  şi-a confirmat obligaţia de a fi responsabil şi de a răspunde pentru ceea ce face, ce aşteaptă de la el amicii: „Un om singur este cea mai nefericită fiinţă de pe pământ, un om care are prieteni, cu care chiar dacă uneori are unele divergenţe, dar, în general, are aceleaşi gânduri, idei, aceeaşi dorinţă de a rămânea român, de a propaga iubirea de aproapele, este ca o rază de lumină pentru cei de alături”.

Felicia NICHITA-TOMA

Fotografii: „Zorile Bucovinei”