29 martie 2024
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

Prin locuri unde credinţa zugrăveşte icoanele în biserici

9 septembrie 2015 р. | Categorie: Noutăţi

„Credinţa zugrăveşte icoanele-n biserici

Şi-n sufletu-mi pusese poveştile-i feerici”

(Mihai Eminescu)

Se spune că, dacă într-o comunitate există măcar un singur sfânt sau un iluminist, acea comunitate este salvată de la nimicire, căci un singur om desăvârşit trage spre desăvârşire o mie de oameni. Noi, românii din Bucovina, ne bucurăm de a-l avea în Ceruri pe Ştefan cel Mare şi Sfânt, care îşi petrece veşnicia la Mănăstirea Putna. Suntem salvaţi prin acest Mare Apărător al Creştinătăţii şi alţi eroi şi martiri ai neamului, dar şi prin unii oameni modeşti ai zilelor noastre, care îşi fac datoria în linişte, fără publicitate, fără vorbe răsunătoare. Satul Ropcea, bunăoară, are noroc de un părinte spiritual deosebit – preotul Constantin Şubran, om al locului, care ne oferă un exemplu de servire credinţei nu doar prin predici în timpul slujbelor bisericeşti, ci şi prin fapte.

Datorită cucernicului părinte, în centrul satului s-a înălţat noul locaş cu hramul Sfântului Ştefan cel Mare, sărbătorit la 15 iulie. Mai sunt multe de făcut în interiorul bisericii, însă important e că oamenii s-au unit în jurul acestei fapte nobile. Tot cu ajutorul părintelui Constantin au fost duse la bun sfârşit lucrările de înălţare a unui paraclis, început cu mulţi ani în urmă de soţul meu, Ştefan Costinean. Răpit de moartea nemiloasă, el a reuşit să-l ridice numai până la geamuri. Am încercat eu să continui, dar n-am fost în stare. Numai după implicarea părintelui Constantin, cu ajutorul lui Dumnezeu, consătenii au văzut împlinită şi această lucrare.

Preotul bisericii noastre susţine din tot sufletul ansamblul etnofolcloric „Izvoraş”, punându-ne la dispoziţie microbuzul său, atunci când avem nevoie să plecăm în excursii sau cu spectacole undeva mai departe. Din colectiv au făcut parte cei doi fii ai săi, iar acum le-a luat locul fiica Marina (clasa a V-a). La sfârşitul acestei vacanţe, ne-a organizat un pelerinaj (a fost mult marcată de evlavie călătoria noastră ca s-o numesc excursie) pe la salba monahală din sudul Bucovinei. Câţiva copii din ansamblul nostru, care au avut vize pentru România, au pornit într-un memorabil pelerinaj de o zi, care i-a îmbogăţit cu cunoştinţe de istorie şi i-au întărit în credinţă.

Am ieşit din case înaintea zorilor, pe la cinci dimineaţa. La vamă am stat câteva ore, însă nu ne-a prea deranjat această aşteptare, preotul folosind timpul pentru a le povesti copiilor despre locurile ce urma să le vizităm. Primul popas a fost la Putna, copiii dorind cel mai mult să se închina la mormântul lui Ştefan cel Mare. La Suceava, părintele ne-a arătat unde şi-a făcut studiile teologice, Seminarul „Sf. Mitropolit Dosoftei” şi unde învaţă astăzi fiii săi – Iliuţă şi Ionel, care îi urmează calea. Pe tot parcursul drumului, s-au depănat legendele, copiii fiind purtaţi la Sihăstria Putnei – o mănăstire în munţi, la grota lui Daniil Sihastrul, săpată într-o stâncă de pe valea pârâului Viţău, unde a vieţuit ca pustnic Cuviosul Daniil Sihastru. Chilia lui Daniil Sihastrul a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din judeţul Suceava din anul 2004. Am văzut şi înălţimea de unde Ştefan Vodă a tras cu arcul, ca să aleagă loc de mănăstire, devenită Ierusalimul neamului, cum a numit-o Eminescu.

La Suceviţa am avut surpriza de a o întâlni pe măicuţa Ioana (numele lumesc, Magdalina), originară din raionul Storojineţ. Acolo am beneficiat de ospitalitatea măicuţelor, servind masa de amiază. Ne-am despărţit nu uşor de verdele de Suceviţa, însă timpul ne presa, mai ales copiii erau nerăbdători de a admira şi a se închina miracolului albastru de Voroneţ. Am aprins lumânări, rugându-ne pentru un viitor mai bun şi la alte altare ale credinţei – la Moldoviţa, Dragomirna, mănăstirea Sf. Ioan cel Nou de la Suceava. Părintele Constantin ne-a servit şi în calitate de ghid. Am observat că cunoaşte la perfecţie istoria mănăstirilor pe care le-am vizitat, că pretutindeni este întâmpinat cu bucurie, fiind bine primit şi apropiat monahilor din sudul Bucovinei. Există o reciprocitate frăţească între ei, căci şi părintele Constantin (cu soţia şi copiii lor) este o gazdă primitoare, servindu-le de călăuză oaspeţilor din România. Astfel, i-a însoţit pe călugări din sudul Bucovinei pe la mănăstiri ortodoxe din Ucraina şi ţări vecine, ajungând până la Sankt-Petersburg şi Murmansk.

Într-o localitate prin care trecea drumul nostru am întâlnit-o pe Gheorghina Vicovan, o fostă consăteană, căsătorită în judeţul Suceava. Până a se stabili în România, dna Gheorghina a lucrat la biblioteca şcolii noastre. A plâns de bucurie când ne-a văzut, dăruindu-le copiilor cărţi şi CD cu mesaj religios. A fost o bibliotecară respectată, întotdeauna când vine în vizită la rudele din Ropcea, trece numaidecât pe la şcoală.

În doar o singură zi am simţit incredibil de multe emoţii, am adunat în suflet peisaje de vis, chipuri de oameni înnobilaţi de demnitate, locuri unde bate, cu adevărat, inima de român.

Victoria COSTINEAN, profesoară de istorie la CIE ŞM Ropcea, Lucrător Emerit al Culturii din Ucraina