CEL MAI SCUMP PE LUME E DORUL DE CASĂ, MAMĂ, ŢARĂ

22 iulie 2015 р. | Categorie: Noutăţi

Ce frumos e primăvara,

Înfloreşte toată Ţara,

Şi în Moldova de Sus,

Şi în Moldova de  Jos,

Doamne, cât e de frumos!

Anul are 12 luni şi 4 anotimpuri – primăvara, vara, toamna şi iarna – şi fiecare are cântul său, dar cea mai încântătoare şi frumoasă e primăvara, când învie natura, înverzesc livezile, pădurea, prin grădini îşi revarsă aromele flori multicolore, păsărelele îşi cresc puişorii în cuibuşoare. În acest miraculos anotimp  întinereşte şi sufletul omului, chiar dacă e împovărat de ani. Omul, ca şi natura, ca şi păsările, se trezeşte la viaţă. Însă nu există viaţă fără iubire, fără dragoste de aproapele şi de ceea ce faci. Omul care nu iubeşte, degeaba mai trăieşte. Cel mai scump pe lumea asta e dorul de casă, de mamă, de Ţară. Dorul nu e o năpastă, de aceea trebuie să-l aibă în inimă fiecare român, care îşi iubeşte Neamul, pentru a păstra pentru urmaşi Limba strămoşilor, Tradiţiile, Obiceiurile populare, Credinţa strămoşească. Să-i povăţuim pe tineri să-şi iubească Graiul, să nu se înstrăineze de Rădăcini, de părinţi şi bunei.

Deci, iubeşte, omule, iubeşte totul ce ne-au lăsat moştenire strămoşii daci, căci cine nu are dragoste şi nu iubeşte, moartea-l caută şi-l găseşte, iar acel care iubeşte îi ca floarea care creşte. Şi eu mă bucur de viaţă cu toate că am peste 90 de ani,  am venit pe lume primăvara, odată cu păsările, la 5 aprilie, că am păstrat cu sfinţenie moştenirea din străbuni. Am scris şi o poezie despre primăvară:

Nu fii, codrule, supărat,

Căci destul eu ţi-am cântat.

Lasă-ţi cânte iepuraşii,

Vânătorii cu armaşii,

Iar la anul când venim,

Tot vesel să te găsim.

Ţi-om aduce noi cântări

De prin alte mări şi ţări.

Şi din Patria noastră dragă,

Dor de România ne leagă.

C-au sosit  şi păsărele,

Cu pupăza între ele,

A venit şi un ciocârlan,

În spate cu-n „baraban”,

Cucul tot mereu cântând,

Privighetoarea şuierând.

Câte una, toate-n rând,

Au venit cocoarele plângând,

Pe un firicel de vânt,

Uitându-se la pământ

Că stă câmpu-n buruiene,

Curcanul umflat în pene.

Dar, din mohor şi pălămidă,

N-o să papi, tu, mămăligă!

Porfir SANDULEAC,

 s. Mălineşti, raionul Noua Suliţă