28 martie 2024
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

AM ÎNVĂŢAT DE LA DASCĂLUL NOSTRU IUBIT CUM SĂ NE IUBIM PATRIA, GRAIUL, NEAMUL

5 mai 2015 р. | Categorie: Noutăţi

Şi iarăşi prin livezile cu rod,

prin foşnetul de iarbă pe coline,

s-aude cum păşeşte un rapsod,

ce-adună-n vers poemul Bucovinei…

Grigore BOSTAN

Deşi peste un deceniu îşi poartă paşii Spre Eterna, „prin foşnetul de iarbă pe coline”, Rapsodul Graiului Matern – înzestratul Poet, eruditul Profesor şi distinsul Savant Grigore BOSTAN mai „adună-n vers poemul Bucovinei”, întinerit „prin doina cea străbună…”.

Am avut nu doar fericirea de a-l cunoaşte personal, de a-i simţi cumsecădenia, protecţia, bunătatea din priviri şi căldura sufletească, ci mi-a zâmbit norocul să mă număr printre studenţii Domniei Sale din diferite colţuri ale lumii, în sufletele cărora Profesorul  Grigore BOSTAN a lăsat o urmă de lumină.

 Evident,  prima care l-a îmbrăţişat şi i-a sorocit norocul,  când pentru prima dată a văzut lumina zilei, a fost zeiţa poeziei. Or, dincolo de orice afirmaţie că Grigore Bostan a fost mai întâi scriitor, apoi profesor, Membru de Onoare al Academiei Române, posedând şi alte vocaţii de savant folclorist, publicist, istoric literar, etc., în palmaresul activităţii căruia înscriindu-se numeroase participări la conferinţe naţionale şi internaţionale, e autor a sute de lucrări şi publicaţii, pentru noi, învăţăceii lui, el a fost, în primul rând, DASCĂL, DASCĂL IUBIT, un model al verticalităţii, demnităţii,  patriotismului, curajului şi omenescului,.

Cunoscându-l şi îndrăgindu-l ca profesor, apoi ca poet, am învăţat de la el ce înseamnă demnitate naţională, cum să ne iubim Patria, Graiul, Neamul,  cum să ne păstrăm valorile spirituale, că patriotismul nu este doar iubirea pământului, unde te-ai născut, ci, în deosebi, iubirea trecutului, respectul faţă de înaintaşi, fără de care nu există iubire de Ţară.

O altă virtute a iubitului nostru Dascăl  -  Grigore Bostan a fost firul destinului ce ne-a adunat, în oaza românismului, pe toţi acei de o credinţă şi o suferinţă, de o istorie şi-un neam, în jurul unui ideal – cel al IUBIRII DE PATRIE, de LIMBĂ, de  STRĂBUNI. de ADEVĂR, de IDEAL.

Deşi nu l-a părăsit nicicând muza Euterpe, leagănul spiritual al lui Grigore Bostan a fost  Catedra de Filologie Română şi Clasică, titularul căreia a fost peste 20 de ani. Or, aici, în aula universitară, la Catedră, de unde n-a plecat nicicând, ci trăieşte prin iubirea, dăruită cu suflet discipolilor săi, prin valoroasa-i moştenire literară, Profesorul, Savantul şi Scriitorul Grigore Bostan, prin prisma fascinantă a  penelului cunoscutului pictor Mihai Alisavetei, care i-a înveşnicit în pânze şi culori chipul blând,  plin de demnitate, va rămâne de veghe graiului matern, căruia s-a consacrat cu dăruire, menţinând suflul românismului în această parte înstrăinată de Ţară, asumându-şi perpetuarea idealurilor predecesorilor.

De altfel,  graţie dnei dr. doc. Lora Bostan, „Frumoasei” lui, „Gingaşei orhidee”, după cum o alinta adeseori soţu-i, fiinţa care-i păstrează cu drag amintirea, îi valorifică patrimoniul literar, rămas în manuscrise, care a apelat la talentul excepţionalului artist plastic, reputatul savant Grigore BOSTAN, de-acum înainte, va fi alături, nu-şi va mai părăsi nicicând, protejându-şi, cu ochii blânzi şi plini de seninătate, discipolii şi colegii, printr-o nouă lumină ocrotitoare, revărsătoare de virtuţi, de pe portretul, înveşnicit de penelul maestrului Mihai Alisavetei, expus la Catedra, căreia Profesorul şi-a consacrat o bună parte din viaţă.

Acum, când în poarta nemuririi iubitului Dascăl Grigore BOSTAN  bate cu aripa acea clipă a veşniciei, înnobilându-i zborul Spre Eterna cu cea de-a 75-a primăvară, noi, actualii şi foştii studenţi, venim, „Cu ramuri verzi de busuioc în grai”, cu pioşenie şi alese sentimente de recunoştinţă, să ne închinăm în faţa chipului lui drag ca la o icoană sfântă, de unde se tot prelinge, cu mirul redeşteptării, câte „un strop de grai", de unde dau în rod seminţele unirii.

 În fond, din puţinul ce trebuie să-l facem e să fim demni de ilustrul nostru Dascăl, de moştenirea-i literară, să-i urmăm chemarea, să luptăm cu dârzenie, precum a făcut-o iubitul nostru Profesor întru perpetuarea Limbii Române,  întru dăinuirea noastră pe aceste meleaguri mioritice. Or,  putem afirma că trenul Patriotului, Scriitorului, Dascălului şi Omului Grigore Bostan  nu a plecat, ci a staţionat în gara Cetăţii de Sus, prin puterea cuvântului scris, creator şi înălţător  de idealuri şi virtuţi, purtător de adevăr istoric, fiind mai mult decât siguri, vorba poetului,  /”că undeva ne-aşteaptă o răscruce /de drumuri noi, pe care-acelaşi dor /de cântec şi nemoarte ne va duce”, „vom reveni după atâta drum, /chiar dacă spânul ne va sta în cale /cu gândul să ne facă praf şi scrum, Ne-om regăsi în cântecul de dor /(să fie vocea mea oricât de slabă), /chiar dacă de la numele sonor /voi auzi o singură silabă…/Şi dacă frunza-n piatră a-nverzi, /iar codrul va suna ca-ntotdeauna, /şi noi, şi noi atunci ne-om regăsi /întineriţi – prin doina cea străbună…”( „Către cititor”).

Felicia NICHITA-TOMA

În fotografie: chipul Profesorului şi Savantului Grigore Bostan, înveşnicit de penelul talentatului pictor Mihai Alisavetei