03 iulie 2022
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

DRAGOSTEA CE MIŞCĂ SORI ŞI STELE

8 martie 2015 р. | Categorie: Noutăţi

Aidoma unui vis frumos, clipele vin şi se perindă, la fel ca şi primăverile iubirii. Însă fiecare din noi păstrează în suflet un anotimp primăvăratic, cu iubirile şi dorurile lui, împlinite ori sfărâmate de talazurile părerilor de rău. De altfel, dacă e sinceră şi împărtăşită, dragostea „mişcă sori şi stele”, ne deschide calea spre spiritualitate, spre armonii sufleteşti şi frumuseţi divine, doar iubirea se dăruie necondiţionată, fără teamă de sacrificiu. Or, iubirea îl înalţă şi îl înnobilează pe om.

 Natura a împletit din fiorii iubirii şi din raze de soare Mărţişorul fericirii pentru a-l oferi celor dragi inimii noastre. De altfel, primăvara întotdeauna se asociază cu iubirea, fericirea. Încercaţi să păstraţi Primăvara în suflet, să vă găsiţi acea jumătate geamănă a inimii. 

Cineva din prieteni mi-a făcut un cadou surprinzător de Mărţişor, postându-mi în pagina de Facebook mai multe cântece patriotice şi lirice de dragoste ale legendarului cuplu, supranumit şi „Două inimi gemene” – Doina şi Ion Aldea-Teodorovici, printre care piesa muzicală „Te iubesc”, dedicată frumoasei şi iubitei sale soţii: 

Printre marii fericiţi mă număr,

 Mierla dragostei mi-a stat pe umăr.

 Datu-mi-i s-am mare stăpânire,

 Amintirea ta de foc, iubire. 

Te iubesc, te iubesc, te iubesc… 

În zadar nu trăiesc, nu trăiesc. 

De-aş trăi vecia-ntreagă, 

O vecie mi-ai fi dragă,

 Dulce dar nepământesc,

 Te iubesc, te iubesc, te iubesc...

 Am citit făptura-ţi de lumină –

 Cartea cea mai de mistere plină, 

Tulburat citesc a tale urme – 

Cartea cea mai fără de preţ în lume,

 Te iubesc, te iubesc, te iubesc…

 Apropo, când ascultăm tulburătoarele lor piese muzicale ce vibrează cu fiorul iubirii, libertăţii şi demnităţii, lăcrimăm, iubim şi sperăm, ne aducem aminte cine suntem cu adevărat şi spre care idealuri ne ţinem zborul.

 S-au cunoscut la o îngheţată, în faţa Catedralei din Chişinău. Ion a rămas fascinat de frumuseţea de zeiţă a tinerei, iar Doina – impresionată de talentul tânărului compozitor. Fiind profesoară, Ion a fost acela, care i-a dat Doinei primele lecţii de canto şi a format-o ca interpretă, devenind „Două inimi gemene”, cei mai buni prieteni şi unul dintre cele mai de succes tandemuri de creaţie din Basarabia. După ce s-au căsătorit, au sărbătorit în fiecare an ziua întâlnirii – îşi cumpărau câte o îngheţată şi o savurau pe o bancă din parcul central.

 „Iubirea este aripa dăruită de Dumnezeu sufletului pentru ca să urce până la El”, afirma Michelangelo. Suflete-pereche şi inimi-gemene, Doina şi Ion Aldea- Teodorovici au fost mereu împreună pe scenă, în cântec, în visele lor, până şi în clipa morţii, când au decedat în floarea vieţii, în tragicul accident rutier – Doina avea doar 34 de ani, iar Ion – 38. Au rămas în eternitate tot împreună, ca două simboluri ale iubirii şi românismului. Or, doar în doi reuşeau să respire.

 Deşi nimic nu e veşnic, la fel şi iubirea, fericirea. „Dar ce poate însemna o iubire, se întreba Lucian Blaga, cât poate ea dura, nimic nu durează în lumea asta, totul trece, totul se preface, totul moare ca să se nască din nou”, ca şi primăvara. Dar fericit e acela care a trăit şi mai trăieşte trepidantul fior al dragostei. 


Dumneavoastră, aţi întâlnit iubirea „ce mişcă sori şi stele”, v-a cântat mierla dragostei pe umăr, vă vibrează de dor inima în primăvară, cum aţi defini fericirea?

CA ŞI PRIMĂVARA, DRAGOSTEA E NESTATORNICĂ

 Edmond NEAGOE, consul la misiunea diplomatică română la Cernăuţi:

 -Primăvara este frumoasă în fiecare an. Este momentul în care se reaprind speranţele, avem cu totul alt curaj să privim soarele, să dăruim flori, să facem planuri de viitor. Fiecare cuvânt din piesele regretaţilor cântăreţi şi patrioţi români, Doina şi Ion Aldea Teodorovici, îmi aduc aminte de primele iubiri, primele decepţionări, de speranţele, visele pierdute şi regăsite. Ca şi primăvara, dragostea e nestatornică, ea vine din neant şi astfel dispare, dar ceea ce ne rămâne e că ne ajută să ne cunoaştem pe noi înşine.

 Mierla dragostei mi-a cântat nu o dată, mai ales, la venirea primăverii. Cuvintele cântecului sunt foarte bine alese, exprimă acea neputinţă de a coordona un parcurs frumos, sigur, în primele momente ale iubirii, atunci când te frământă întrebările, în care încerci să te regăseşti pe tine şi pe fiinţa iubită.

 Fericirea vine, însă, şi din lucruri mai mărunte, este o împăcare cu sine. Am trăit mai multe momente de fericire, în care m-am aruncat, asemenea poetului, cu pieptul înainte, fără nici un regret. Sunt fericit că le-am trăit şi nici acum n-aş dori nici un moment să-l evit. În perioada anilor 1983-1985, am fost conducător al cenaclului de renume „Liviu Rebreanu” de la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, de care m-am simţit  atras, reuşind să-l aduc foarte aproape de cenaclul, condus Alex Ştefănescu de la Biblioteca „Mihail Sadoveanu”. Pentru o perioadă de mai mulţi ani, creaţiile tinerilor jurişti, au rămas alături de creaţiile celor din cenaclul lui Alex Ştefănescu. Fiind şi o fire poetică, am trăit cu speranţa, cu emoţiile primăverii, cu fiecare din iubirile trecătoare, care n-au fost puţine în viaţa mea. 


PRIMĂVARA – UN ÎNCEPUT DE IDEAL

 Lora BOSTAN, doctor în ştiinţe, conferenţiar universitar:

 -Primăvara e un anotimp ce bate la inima noastră pe neaşteptate, dar fiecare în sufletul său îl aşteaptă cu mult dor şi mari speranţe. De ce? Pentru că e anotimpul florilor, frunzelor verzi, firului de iarbă, iar soarele încălzeşte nu doar pământul, ci şi sufletul omului. Primăvara fiecare începe să-şi contureze gândurile, visele pe care şi le vrea realizate, fiindcă Primăvara înseamnă renaştere, iar acestea toate ţin de fiinţa, familia, casa, în genere de Neamul nostru. Tradiţiile legate de acest anotimp sunt străvechi, ceea ce vorbeşte că, pe lângă faptul că strămoşii noştri şi-au născut copii, generaţii de oameni harnici, viguroşi, pe parcursul veacurilor şi-au păstrat tradiţiile şi datinile.

 Cele două fire ce se împletesc în simbolul Mărţişorului, de fapt, au o legătură indisolubilă cu seninătatea, cu lumina, viaţa, dar şi cu pasiunea, cu focul din inimă. Aceste tradiţii frumoase, aşa-zise „Dragobete” , sunt cunoscute de veacuri pe plaiul nostru bucovinean. Primele legende au fost culese de folcloristul Simion Florea Marian, care, într-adevăr demonstrează că natura este comuniunea acestui popor de la poale de Carpaţi.

 Am avut multe momente fericite. Primăvara mi-a dăruit o fiinţă scumpă – pe fiica Elena, care s-a născut de sărbătoarea Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. Când mă gândesc la luna mai, îmi amintesc şi de o altă persoană, ce mi-a fost alături – regretatul soţ, profesorul şi academicianul Grigore Bostan, care iubea mult acest anotimp, fiind şi folclorist. Primăvara, de fapt, înseamnă o întoarcere la tine, un început de ideal, o realizare a dorinţei. Într-o frumoasă primăvară, la Academia de Ştiinţe din Moldova, mi-am susţinut teza de doctorat. E anotimpul când fiorul dragostei pătrunde în sufletul omului. Într-o miraculoasă primăvară a început acea mare pasiune, acea mare dragoste faţă de acel care mi-a fost alături. Speranţa izvorăşte mai ales primăvara şi mă bucur că n-am pierdut acea legătură sufletească cu tinereţea. 

Mierla dragostei o simte fiecare în felul său. Pentru mine acum ea e mai tristă, dar bucuria vine din partea celor ce sunt alături, din partea studenţilor, din mesajele lor. Nu demult am răsfoit nişte scrisori de dragoste, scrise pe parcursul vieţii de soţul Grigore, în care, de fiecare dată, sunt invitată să particip la această mare epopee a iubirii. În scrisori el mi se adresa „Frumoasa mea”. Este plăcut când o femeie rămâne pentru un bărbat pentru totdeauna, „frumoasa” lui. Am fost şi Muza creaţiilor lui poetice. Şi în ultimul lui roman – „Peştera urşilor” – sunt printre personaje. Fraza pe care o rosteşte Arin este că niciodată ochii lui nu pot să se îndepărteze de la această fiinţă. Mă bucură sentimentul puternic pe care l-a avut pentru mine şi pe care eu încerc să-l păstrez în suflet. 


SUNTEM CEEA CE IUBIM

 Romeo ISTRATI, Radio Iaşi: 

-Viaţa e frumoasă şi fiecare anotimp are savoarea şi farmecul lui. Mărţişorul îl putem dărui în fiecare zi semenilor, celor scumpi şi dragi pentru a-i face fericiţi, desigur, printr-un zâmbet, iubind, făcând fapte bune. Acum, pentru Ucraina cel mai frumos Mărţişor ar fi PACEA. 

Nichita Stănescu spunea: „Suntem ceea ce iubim”. Iubeşte în afară de Dumnezeu toată creaţia lui. Şi cea mai frumoasă creaţie a Sa este FEMEIA, pe care o s-o sărbătorim la 8 Martie. Ea dă viaţă, este simbolul suprem al creaţiei lui Dumnezeu. Nu poţi să iubeşti fără să nu fii fericit. Chiar şi în gând cineva te îmbrăţişează, îl îmbrăţişezi, mângâi, săruţi, eşti fericit şi dacă nu ţii persoana în braţe, şi dacă nu e lângă tine. 


PRIMĂVARA ŞI MĂRŢIŞORUL RESPIRĂ SUB ACELAŞI SIMBOL AL IUBIRII

 Elena PURICI, profesoară: 

-Primăvara e o reînnoire la viaţă, o pornire spre ceva nou, dar nu ştim cum ne vom realiza planurile, căci condiţiile noastre social-politice se agravează mereu. 

Primăvara şi Mărţişorul respiră sub acelaşi simbol al iubirii, unirii, dragostei. Luna Mărţişorului mi-a şi adus cea mai mare fericire şi bucurie, când pe lume au venit fiinţele adorate – fiica Ana şi nepotul Tiberiu. Oare există o mai mare fericire? În prima zi a lui martie sărbătorim la şcoală nu doar Mărţişorul, ci şi ziua de naştere a povestitorului din Humuleşti, Ion Creangă, înscenăm poveştile lui.

 Mierla dragostei mi-a cântat şi atunci când mă pregăteam să devin studentă la filologie. Înainte de susţinerea examenelor la Universitatea din Cernăuţi, aveam nevoie de consultaţii şi m-am adresat tânărului profesor Viorel Purici, care apoi mi-a devenit soţ. 40 de ani am fost împreună, împărţind bucuriile şi tristeţile vieţii. Cred că fericirea şi iubirea e o simbioză în suflet, când oamenii se înţeleg dintr-un cuvânt, cum ne-am înţeles noi. Înseamnă că am fost fericiţi. 


AM IUBIT ŞI VOI IUBI FEMEIA

 Arcadie OPAIŢ, poet:

 -În fiecare primăvară omul, ca şi natura, devine mai tânăr sufleteşte cu o viaţă. Am o fiică şi o nepoţică, care-mi sunt florile şi continuitatea vieţii, precum şi toate femeile. Primăvara, din an în an, ele ne renasc, aduc viaţă pe pământ. Una din cele mai fericite primăveri, pe care le-am memorizat, a fost când aveam vreo doi anişori şi am mers să prind un cocor, care m-a adus pe lume pe aripi, după cum îmi spunea mama. Era în primele zile ale lui Mărţişor, încă frig. Am ieşit afară nu prea îmbrăcat şi am dispărut în nişte brazde din toamnă, mai mari decât mine. Mama mă căuta peste tot, iar eu stăteam cu mâinile întinse să prind cocorul ce-a venit pe arătură.

 Am avut o viaţă bogată în evenimente. Dumnezeu mi-a dat un dar mare să uit ceea ce a fost rău – tragediile familiei – şi să-mi rămână în memorie şi în creaţie doar sentimente şi momente frumoase, de fericire deplină. 

Cântecul „Te iubesc” are nişte versuri extraordinar de frumoase ce tulbură şi mişcă sufletul. Vă spun sincer, de fiecare dată mi se pun câte două mierle pe umăr – una pe cel stâng şi alta – pe cel drept. Am iubit şi voi iubi femeia. Ea este începutul vieţii, fiinţa care ne trezeşte la viaţă. Bărbatul, care nu ştie să respecte o femeie, să iubească o femeie, este un păcătos, un ticălos. Femeia ne dă înţelepciune, ne scapă de nevoi, îşi dăruieşte inima şi sufletul bărbatului. În faţa unei femei niciodată nu mă aşez, dacă ea stă în picioare.

 Fericirea, probabil, e o pasăre vâslind în înaltul cerului azuriu, care cântă foarte frumos, ca o priveghetoare, dar, care, n-a cântat mult pe umărul nimănui. Eşti fericit atunci când ai dat viaţă unui copil, ai construit o casă, ai iubit o femeie, care te înţelege, îţi este devotată, şi-a jertfit pentru tine tinereţea, ţi-a dăruit cele mai alese sentimente, pe care le-ai împărtăşit. Iubirea e o durere ce poate fi alinată numai de dragostea unei femei, e o iarbă de leac, până n-ai pus-o pe rană, nu te tratezi. 

Iubirea e un vis frumos, chiar prea frumos, să poată fi adevărat.

 Felicia NICHITA-TOMA