Poftiţi, gazdă inimoasă,
Să citiţi urarea noastră,
Care mult vă poate spune
Şi de rele, şi de bune,
Vă doresc zile senine –
Cu „Zorile Bucovinei”
Să trăiască, să-nflorească
Limba scumpă românească,
Ce străbunii ne-au lăsat,
S-o schimbăm e un păcat!
Dar şi limba ucraineană
O iubim, ne este dragă,
Că-i limba noastră de stat,
Precum Dumnezeu ne-a dat.
Azi ucrainenii fraţii
Se ţin mai tari ca Carpaţii,
Ei vieţile şi le jertfesc,
Hotarul ţării păzesc.
În lupta cu crunţi păgâni
Şi-au dat viaţa şi români,
Aşa ca Luchianiuc Costică –
Tânăr ca o floricică.
Primul Vasilaş Ilie,
Despre care mult se ştie
În comuna Gârbăuţi
Şi ca dânsul sunt mai mulţi.
Timpu-i rău şi greu se duce,
Războiul necaz ne-aduce:
Crize mari, scumpete mare,
Sărăcia creşte tare,
Însă din puţinul lor
Oamenii dau ajutor
La soldaţi, la voluntari
Strâng şi grivne, şi dolari...
Dar a noastre ajutoare
Se mai duc şi-n buzunare
Pe la cei ce nu le-ajunge,
Chiar şi sufletul ne-ar smulge.
Nu sta pe gânduri plugare,
Nu fugi, trecând hotare,
Ară, cultivă pământul
Cu Doamne ajută, de la Sfântul!
Azi plânge amar, suspină,
Biata noastră Ucraină,
Căci Estul ei a rămas
În ruine, pământ ars,
Se-omoară frate pe frate,
Doamne, pentru ce păcate?!
Ne mai chinuie-o întrebare
Ce o ştie fiecare:
De ce până în prezent
Mult stimatul parlament
Grijă de popor nu are,
Nu-i pasă că lumea moare?
În necazuri şi nevoi
Într-un blestemat război.
Cei din parlament se ceartă
Parcă-s câini turbaţi în haită,
Dă-le, Doamne, înţelepciune
Să facă şi fapte bune!
Anul Nou vine cu bine –
Numai speranţa ne ţine
Că războiul s-a sfârşi
Şi în pace vom trăi.
Şi-om fi pe glie stăpâni
Aşa ca fraţii români,
Să dansăm în Hora Mare,
Să-avem viaţă înfloritoare,
A noastră scumpă frăţie
Să nu ştie duşmănie!
Opriţi plugul, am ajuns,
V-am spus tot ce-aveam de spus.
A sunat din zurgălăi Eugenia BALAN-CIOCOBOC, s. Tereblecea, raionul Hliboca