19 septembrie 2018
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

SĂRBĂTOAREA SFÂNTULUI ŞTEFAN CEL MARE LA „ZORILE BUCOVINEI” (VIDEO)

3 iulie 2018 р. | Categorie: Istoria neamului

Ziua de 2 iulie, când Biserica Ortodoxă Română îl sărbătoreşte pe Domnitorul Ştefan cel Mare şi Sfânt, viteaz şi neînfricat domnitor, ctitor de biserici şi mănăstiri,  apărătorul Ţării şi creştinătăţii, a fost una deosebită pentru românii cu dragoste de neam în suflet, adunaţi într-o suflare românească, în Anul Centenarului Marii Uniri, la sărbătoarea Sfântului Voievod Ştefan cel Mare în Casa Limbii Române, la sediul ziarului „Zorile Bucovinei”  pentru a-i cinsti memoria apărătorului şi unificatorului Domn.

Or, de ziua Sfântului Ştefan cel Mare, când la Voievodala Mănăstire Putna, Mecca românilor de pretutindeni, a fost prăznuit „Atletul lui Cristos”, redacţia „Zorilor Bucovinei”  a devenit neîncăpătoare pentru toţi iubitorii de Neam şi  Grai. Evident, ne-a adunat Sfântul Ştefan cel Mare  sub aripa sa protectoare, căci suntem într-o grea primejdie, într-o gură de moarte, acum avem cel mai mult nevoie de a ne proteja identitatea, de a ne păstra Limba, însăşi existenţa pe aceste meleaguri ştefane străbune.

E regretabil că nici în Anul Centenarului, pe deal, în Codrii Cosminului, la hotar cu Hruşăuţi – Plaiul lui Vodă,  n-a fost încă înălţat un  monument  atletului creştinătăţii, iar crucea de lemn, înălţată cu ani în urmă, a putrezit şi a căzut, fapt sensibilizat de iniţiatorul şi moderatorul manifestării, redactorul-şef Nicolae Toma, preşedintele Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, care, în succintul său excurs, a evocat personalitatea Voievodului, referindu-se la cei 47 de ani de domnie, în care Marele Voievod a repurtat 44 de războaie şi după fiecare bătălie câştigată a înălţat tot atâtea biserici şi mănăstiri, dar şi l-a cartea „Cosminul”, autor Eduard Fischer, originar din  Carapciu pe Ceremuş, care, în pofida tuturor inexactităţilor, este prima carte ce a apărut despre lupta lui Ştefan cel Mare cu regele polon Ioan Albert în Codrii Cosminului, în 1497, gazda  manifestării aducând sincere mulţumiri Consulatului General al României la Cernăuţi, Excelenţei sale, dnei Eleonora Moldovan pentru susţinere şi dl consul Aurelian Rugină pentru prezenţă: „Sunt persoane care la „Zorile Bucovinei” au venit pentru prima dată, vă mulţumesc pentru dragostea ce-o manifestaţi faţă de Ştefan cel Mare, numit de istoricul Gh.  Kirileanu  „Icoana sufletului românesc”.

 „Trăiască Naţia!”, încearcă să ne deprindă cu salutul lui Mihai Eminescu, diplomatul român, consulul Aurelian Rugină,  „Sus cu dânsa!” a fost răspunsul românilor  din sala arhiplină a sediului redacţiei, conştientizând că  „Zorile Bucovinei” ar  trebui să aibă o sală mult mai mare,  onorat să se afle la o manifestare ce îşi propune să omagieze memoria Voievodului pe care Papa de la Roma l-a  definit „Atlet al lui Cristos”, care a fost o pavăză împotriva acelui val de cucerire, de islamizare a Europei, menţionând că amintirea personalităţii lui a fost unul din elementele determinante  în renaşterea naţională din Basarabia şi Bucovina după 1985, când, în contextul „perestroicii” gorbacioviste,  românii din uniunea sovietică, deşi ştiau cine sunt, au îndrăznit, cu şi mai mare tărie, să-şi afirme identitatea şi să ceară respectarea drepturilor. Iar unul din elementele cruciale ce au marcat această luptă a fost premodelarea centrului Chişinăului, la intrarea în Parcul Central, după multe lupte şi controverse, demersuri, Ion Ungureanu, ministrul culturii de atunci, a reuşit  îndepărtarea statuii lui Lenin şi aducerea în prim plan a monumentului Voievodului român Ştefan cel Mare, care, simbolic, apără cu sabia identitatea românilor din întreg spaţiul dintre Prut şi Nistru,  dl Aurelian Rugină conştientizând că personalitatea strălucitului Voievod este unul din  elementele ce ne ajută să ne păstrăm identitatea românească.

Un moment înălţător de armonie spirituală, dedicat celui care a luptat pentru Ţară, popor şi credinţă, ne-au dăruit tânăra, dar cunoscuta cântăreaţă Ana-Maria Calancea, talentaţii discipoli ai şcolii Populare de Artă din Cernăuţi, conducător Iurie Levcic, care au venit la sărbătoare  într-un număr impresionant.

Ca o rugă la unire şi împăcare au răsunat cântecele interpretate de simpatica şi talentata Ana-Maria Calancea,  laureată a mai multor concursuri locale, naţionale şi internaţionale : „Ai putea trăi împărăteşte, neamule, /Nu ştiu care duşman ne-nvrăjbeşte. /Nu ştiu cine, Doamne, ca o fiară, neamule, /Stă în noi şi nu-l mai dăm afară…”, cu vocea-i catifelat de dulce încheind cu cântecul patriotic  „Doamne, ocroteşte-i pe români”.  Pe aceleaşi note superbe, membrii Ansamblului „Perla”, conduşi de tânăra Ana Hostiuc, profesoară de canto, ne-au purtat virtual pe aripa timpului de la acel  „Apus de soare”, „Când a fost să moară Ştefan”, răvășindu-ne sufletele cu  piese patriotice „Din Moldova lui Ştefan”,  iar prin piesa „Cântă cucu”, avertizându-ne să nu uităm că am fost înstrăinaţi deŢară.

Redactorul-şef  Nicolae Toma i-a mulţumiri dlui Iurie Levcic pentru aceşti vlăstari talentaţi de români, demni urmaşi ai lui Ştefan cel Mare, graţie cărora „Ştefan Vodă al Moldovei mai trăieşte”, „şi în fiecare suflet se mai naşte un Ştefan”.

Sărbătoarea noastră n-a dus lipsă nici de tineri, nici de cadre didactice, printre care dna Elena Purici, prezentă la mai toate manifestările noastre, dnii Ion Bândiu din Ostriţa-Mahala, Ion Abobuţoaie, Aurel Vornic şi Larisa Jar  de la Gimnaziul „Alexandru cel Bun” din Cernăuţi ş. a.

O adevărată lecţie de istorie a românilor ce ne-a emoţionat până la lacrimi a ţinut profesorul Ion Abobuţoaie, care a specificat că cinstirea Voievodului e un moment şi de educaţie a tinerei generaţii, referindu-se la cursul facultativ  de  predare în şcoli a istoriei poporului român, alcătuit  de profesorul Aurel Vornic şi  aprobat anul precedent de Ministerul Învăţământului din Ucraina, conform căruia, studierea istoriei românilor poate fi introdusă în toate şcolile cu predare în limba română din Ucraina, doar cu consimţământul şi dorinţa directorilor, administraţiei şcolilor. „Desigur, ar fi mai bine dacă ar fi obiect de studiu obligatoriu în şcoli, ceea ce ar trebui să insistăm noi şi asociaţiile naţional-culturale pentru a-i îndemna pe directori să introducă acest obiect, căci mulţi elevi nu cunosc istoria neamului, cine a fost Ştefan cel Mare, personalitatea pe care trebuie s-o urmăm în patriotism şi dragoste de Ţară, epoca de glorie ce ne-a dat putere de rezistenţă în decursul deselor schimbări ale cârmuitorilor ţinutului nostru în componenţa diferitor puteri, ca profesorul să le sădească în suflet seminția sentimentelor patriotice că sunt români. Va trebuie să cunoască istoria neamului, ca  să-şi poată apăra identitatea naţională. Am fost şi suntem  oameni paşnici şi loiali, am trăit şi trăim în armonie, înţelegere cu vecinii, dar suntem oprimaţi, ni se fură limba, ni se încalcă drepturile minoritare. Suntem popor băştinaş, aici s-au născut şi au crescut părinţii noştri, avem dreptul să ne apărăm identitatea, limba, adevărul istoric”.

Profesorul de istorie Aurel Vornic a recunoscut că a alcătuit programa respectivă graţie profesorului său Arcadie Moisei, cursul de istorie al românilor având  sorţi de izbândă  datorită şi ungurilor care au înaintat aceeaşi programă -  cursul de predare a istoriei  poporului ungar, învingând împreună în lupta cu birocraţia, menţionând calităţile de diplomat iscusit al Voievodului, de apărător al creştinătăţii şi al moşiei: „Toţi vecinii au dorit să aibă cu Ştefan cel Mare relaţii bune, poporul l-a adorat, iar duşmanii l-au stimat”.  Dl Aurel Vornic s-a adresat către toţi profesorii,  dacă au nevoie de materiale, dumnealui e disponibil să le trimită prin poşta electronică, ca elevii să cunoască istoria poporului român, cine a fost Ştefan cel mare: „Oameni buni, dacă nu noi, atunci cine? Totul se poate numai cu dorinţă şi fără de frică!”.

 Remarca dlui Aurelian Rugină că noua Lege a Învăţământului, cu excepţia  art. 7,  este foarte bună, conferă autonomie şcolilor, care pot să adopte programe, să încheie parteneriate cu cine doresc, fără să depindă de autorităţile raionale şi regionale, ceea ce e un mare progres pentru a studia istoria românilor, a fost binevenită, cu atât mai mult că în şcoli poate legal să se citească cursul de istorie al poporului român.

La Voloca, mândră vatră de oameni gospodari de veche viţă românească, Ştefan cel Mare e la el, Acasă. Mai bine zis, e adus prin bustul instalat în curtea Şcolii Medii, dar şi prin cinstirea în fiecare an, la 26 octombrie, de ziua marii bătălii din Codrii Cosminului,  prin contribuţia direcţiei şcolii, adjunctului Maria Onofreiciuc, organizatoarea manifestărilor, dar, indiscutabil, şi prin aportul nemijlocit al eruditului  profesor de română Nicolae Mintencu, Învăţător Emerit al Ucrainei, Cetăţean de Onoare al comunei Voloca, care,  de Ziua şcolii –  Ziua Marelui Ştefan, la 26 octombrie, şi nu numai, înscenează cu elevii diverse scenete, printre care şi „Apus de soare”, de Barbu-Ştefănescu  Delavrancea, dedicat acelui care ne-a apărat şi Limba, şi Neamul, şi Ţara, menţionând că şi la Voloca acest curs al istoriei românilor, pe care l-a predat şi dumnealui, a dispărut. „Dacă pierdem obiceiurile, tradiţiile, pierdut atunci e şi graiul, totul, satul nostru românesc”, şi-a încheiat discursul dascălul şi rapsodul Nicolae Mintencu continuând cu melodioasa-i voce piesa înstrăinării „Cântă cucul, bată-l vina, de răsună-n Bucovina”.

O adiere de bucurie a răzbătut în Casa Mare a „Zorilor Bucovinei” din Ceahor, comună românească din rădăcină, dar ucrainizată,  profesorul universitar Veronica Hriţcu a anunţat că în şcoala locală, cu predare în limba ucraineană, din iniţiativa dumneaei, la insistenţa surorii sale, a fost introdus cursul facultativ de studiere a limbii române. Dna Veronica Hriţcu s-a referit şi la vocaţia sa de ghid, idee apărută după vizitarea Cetăţii Hotin, când ghidul ucrainean nici n-a amintit că fortăreaţa i-a aparţinut lui Ştefan cel Mare. În prezent organizează excursii cu grupe ucrainene, savanţi, profesori din Kiev,  la Putna, la mănăstirile din Bucovina, la obiectivele turistice din Transilvania, povestindu-le adevărul istoric de la  daci încoace, istoria lui Ştefan cel mare. „Le spun că Dragoş Vodă a eliberat de tătari  teritoriul între Prut şi Nistru şi a înfiinţat Moldova în 1359. Excursia începe nu în România, ci pe deal, la Cosmin, unde îşi înalţă turlele biserica din Hruşăuţi, construită întru cinstirea lui Ştefan cel Mare. La Putna le lămuresc mai profund de ce Voievodul e numit „Ştefan cel Mare, Ştefan cel Bun, Ştefan cel  Sfânt”. Doamna Veronica urzeşte  speranţa în urmaşi, cei câţiva tineri discipoli, pe care-i pregăteşte ca ghizi, ca ei să povestească istoria adevărată a României.

Victoria Costinean, Lucrător Emerit al Culturii din Ucraina, Cetăţean de Onoare al satului Ropcea, cu hramul Bisericii „Ştefan cel Mare şi Sfânt”, conducătoarea artistică a Ansamblului Etnofolcloric model „Izvoraş”, îndrăgita şi cunoscuta cântăreaţă de muzică populară a dat glas propriilor versuri, amintindu-ne încă o dată istoricul adevăr că : „Avem un grai pe lume, /avem un falnic neam, /Bogdan, Mihai, Corvine, /un Cuza şi-un Ştefan…”, adresând mulțumiri redacţiei pentru frumoasele manifestări organizate, Consulatului General al României la Cernăuţi care ne cunoaşte ofurile şi problemele pentru susţinere şi participare, rememorând că, conform unor legende, Ştefan cel Mare ar fi trecut din Pocuţia în Moldova prin Ropcea, legând chiar calul la o fântână, că dumneaei, împreună cu Ansamblul „Izvoraş”, în 1997,   a avut marea onoare să cânte la Stejarul simbolic al lui Ştefan cel Mare din Codrii Cosminului, la aniversarea marii bătălii, organizând aici pelerinaje şi spectacole cu copii de la şcoală, dar şi 1992, la Putna, când a fost canonizat  Ştefan cel Mare, referindu-se şi la Muzeul şcolii, directoare al căruia este, cu evidente urme dacice, sfinte relicve, adunate împreună cu copiii.

Îmbogăţit cu elemente lirico-patriotice, repertoriul  Ansamblului Etnofolcloric „Ţărăncuţa” din Marşinţi, raionul Noua Suliţă, condus de talentata conducătoare artistică, poetă şi meşteriţă populară Sofia Roşca, a perseverat cu un cântec în premieră despre Ştefan cel Mare, în regia armoniei versurilor, poeta şi compozitoarea, după cum a recunoscut, fiind ajutată de profesoara Elena Purici. Ce-i drept, talentatele ţărăncuţe din Marşinţi au cules în acea zi nu puţine aplauze, prin alte câteva cântece lirice, purtându-ne pe aripi de dor.

Profesorul Octavian Voronca, membru în conducerea mai multor societăţi, a evocat cei 514 ani de la trecerea în nefiinţă a vrednicului Domn, păstrarea independenţei Ţării, amintind de momentele de vârf  din 1992 de la Putna, unde a fost prezent împreună cu ceilalţi membri ai Corului „Dragoş Vodă”,  când a fost canonizat Ştefan cel Mare şi Sfânt. „ Dacă dorim să-i determinăm pe tineri că suntem apărătorii identităţii noastre naţionale trebuie să organizăm pentru ei nu doar plecări în vacanţă la mare pe litoralele Patriei noastre istorice, ci şi pelerinaje la Putna, la mormântul lui Ştefan cel Mare, la Cimitirul „Belu” din Bucureşti, la mormântul lui Mihai Eminescu”. a conchis activistul.

Ilie Popescu, preşedintele Societăţii  Regionale„Golgota”, prezent la eveniment alături de Octavian Bivolaru, preşedintele Societăţii Golgota” a românilor din Ucraina, s-a referit la două materiale, unul  publicat în „Zorile Bucovinei”, referitor la 500 de ani de la Bătălia din Codrii Cosminului şi la coincidenţa că 500 de polonezi au fost înhămaţi de arcaşii lui Ştefan cel Mare pentru a ara pământul şi a semăna ghindă, din care a crescut Dumbrava Roşie, mărturisind  că momentul îngenuncherii lui Ştefan cel Mare la Kolomyia îl consideră diplomatic: „Uneori trebuie să faci un pas înapoi ca apoi să poţi face mai mulţi înainte. Ştefan cel Mare le-a dovedit istoric că n-a fost închinare, ci un act diplomatic”.

Gheorghe Melnic a menţionat iniţiativa lăudabilă a  redacţiei de a-l sărbători pe Ştefan cel Mare, de a organiza alte manifestări, „căci fiecare număr de ziar „Zorile Bucovinei” este istorie. Ar trebui ca în fiecare sat şi în  oraşul  Cernăuţi să avem câte o stradă ce poartă numele lui Ştefan cel Mare”.

La reperul spiritual al românilor din Basarabia, unde în fiecare stejar secular, localnicii simt sufletul Voievodului moldav, la monumentul lui Ştefan cel Mare din  Chişinău, turnat la Bucureşti, în anul 1927, din bronz provenit de la 6 tunuri mari, capturate de la otomani în timpul războiului de independenta din anii 1877-1878, ce aparţine sculptorului Al. Plămădeală şi a fost inaugurat la 29 aprilie 1928, la cea de-a 10-a aniversare a Unirii Basarabiei cu România, care a avut o soartă la fel de zbuciumată ca şi cea a viteazului Domnitor, s-a referit Maria Toacă, redactor-adjunct la ziarul „Zorile Bucovinei”, în cadrul manifestării fiind evocat şi pelerinajul din 2004 de la Putna, cu ocazia împlinirii a 500 de ani de la trecerea la cele eterne a Voievodului, pelerinajele la Stejarul lui Ştefan cel Mare din Codriii Cosminului, organizate anual de părintele Ion Gorda protopop de Hliboca.

 

Maria Dovghei, profesoară la Şcoala de Arte „Is. Vorobchevici” din Cernăuţi a încheiat emblematicul eveniment, dedicat celui mai viteaz şi strălucit Voievod, pe care l-a avut vreodată România – Ştefan cel Mare şi Sfânt – cu „Balada Turcului”, evocând cu glas cutremurător blestemul mamelor, când turcii le furau fetele.

Felicia NICHITA-TOMA

Fotografii de Nicolae PAULENCU