Mulţumesc „Zorilor Bucovinei” pentru că mă primeşte aşa cum sunt, aducând la lumina tiparului gândurile şi simţirile mele.
Bucuria clipelor trăite pe muntele Munşel, la sărbătoarea folclorică de la Crasna, îmi luminează sufletul, îmi face inima să cânte întruna.
Vorba cântecului: „Satule, satule, vatră frumoasă, /Departe mai sunt de casă” – urmează destăinuirea tristă, jinduită, ca o părere de rău. Auzind cuvintele acestui cântec popular, te furnică parcă ceva în piept. La noi, românii, o astfel de tristeţe se numeşte „dor”, cuvânt introdus în limba Esperanto, alături de cuvântul „doină”. E şi firesc pentru noi – te apucă un dor şi te pui pe doinit.
Sa iubiti ziarul "Zorile Bucovinei" , care este flacara ce tine luminata si treaza credinta de "ROMAN" in sufletul fiecaruia dintre noi. Dumnezeu sa Aibă in mila Lui si in paza lui MANDRA SI FRUMOASA BUCOVINA !
Să citiţi urarea noastră, Care mult vă poate spune Şi de rele, şi de bune, Vă doresc zile senine – Cu „Zorile Bucovinei” Să trăiască, să-nflorească Limba scumpă românească, Ce străbunii ne-au lăsat, S-o schimbăm e un păcat!
Se știe că legăturile sufletești dintre nepoței și bunici sunt foarte strânse. Și aceasta-i normal și nici într-un caz nu poate fi o daună în calea educației generației în creștere – bunicii au o mare practică de viață, ei în timpul creșterii propriilor copii n-au avut destulă posibilitate să le acorde atenția necesară și, principalul, ei caută să-i apere, să-i protejeze într-un anumit fel de propriile greșeli, comise în decursul vieții.
Se zice că trăia odată, într-un sat îndepărtat, un om care avea un fiu. Şi omul se străduia din răsputeri să-l înveţe pe fecior ce-i bine şi ce-i rău pe lume – îl învăţa să facă fapte bune, să fie de ajutor semenilor şi bătrânului său tată. Dar uite că feciorul nu învăţa nimic, ba din contra, cu fiece zi ce trecea, făcea mai multe fapte rele, amărând inima tatălui său.
Ilie (Iliuţă) Vaipan a trecut prin două războaie mondiale, lăsând o preţioasă amintire – jurnalul personal. Acest mândru bărbat şi trei fii ai săi, falnici ca brazii, au fost nimiciţi de călăii „eliberatori”.
mă înfiorez când cei tineri şi mai în vârstă au o nostalgie după viaţa în comunism, de parcă au dat uitării tot ce a fost al nostru, autentic, nu adus de pe aiurea...
În special, ţin să menţionez atitudinea ziariştilor faţă de actuala situaţie din şcolile noastre, lupta lor pentru menţinerea şi perpetuarea limbii române şi culturii naţionale...
Mă rog ca duhul de pace să pogoare peste peste neamurile din scumpa noastră Bucovină.
Dragi frati Romani din Ucraina , citesc zilnic acest ziar numit Zorile Bucovinei sa aflu ce se petrece in special in zona Cernautiului, unde si eu am cunoscut doua familii de Romani adevarati si am pierdut legatura cu ei de ceva ani buni si as vrea sa ma ajutati sa-i gasesc , sa pot comunica cu ei (prin e-mail , telefon) si chiar sa ne vizitam .
„Zorile Bucovinei” nu numai că s-a transformat într-o adevărată tribună a românismului, ci a devenit şi un centru al manifestărilor culturale de mare valoare.
(Ion Gheorghiţă ar fi împlinit 75 de ani)